Definiția cu ID-ul 964149:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CURIOZITATE. Subst. Curiozitate, sete de cunoaștere, dorință de a afla, interes, curiozitate științifică; curiozitate nesănătoasă (bolnăvicioasă, maladivă), indiscreție. Zel, ardoare, ardență (livr.), neliniște. Întrebare. Atenție, concentrare. Căutare, cercetare, scrutare, scotocire, tatonare, sondare (fig.), investigare, studiere. Iscodire, iscodeală, iscodenie (rar), spionare, spionaj. Adj. Curios, interesat, atent, pătrunzător (fig.), scrutător, iscoditor, numai ochi și urechi, studios; indiscret, care își vîră nasul peste tot, băgăreț (fam.), băgăcios (fam.). Vb. A fi curios, a manifesta curiozitate, a muri de curiozitate, a manifesta interes, a fi atent, a fi numai ochi și urechi, a fi interesat, a căuta, a cerceta, a scruta, a tatona, a sonda (fig.), a examina; a-și băga nasul în toate (peste tot), a trage cu urechea, a asculta pe la uși, a se băga unde nu-i fierbe oala. a se băga ca musca-n lapte, a căsca gura, a sta cu gura căscată. A iscodi, a spiona. V. atenție, cunoaștere, informație.