16 definiții pentru cumpăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumpăni [At: PALIA (1581), 90/2 / V: ~pâni, ~peni, / Pzi: ~nesc și (îvr) cumpăn / E: cumpănă] 1-3 vtri A (se) cântări, (cu balanța). 4 vt (Înv; îe) A ~ (ceva) în mână A încerca cu mâna greutatea unui obiect. 5 vt (Înv) A plăti pentru ceva cu lucruri de preț, raportându-se la greutatea obiectului cumpărat. 6-7 vtr (Înv; fig) A (se) aprecia. 8 vr (Înv; fig) A se asemăna. 9 vt (Înv; fig) A compara. 10 vt (Înv; fig) A examina. 11 vt (înv) A chibzui. 12 vt (înv; îe) A ~ din ochi A examina spre a stabili valoarea. 13 vi (înv; d. soare) A începe să coboare spre apus. 14 (Înv) vt A fi mai presus. 15 vr (Reg; d. obiecte) A fi gata să cadă. 16 vt (Reg) A pleca într-o direcție. 17 vr (Reg; fig; construit cu sau cu la) A intenționa. 18 vr (Reg) A se hotărî. 19 vt (Înv) A îndemna. 20 vt (Înv) A sfătui. 21 (Înv) vr (Construit absolut sau urmat de ) A se mișca la dreapta sau la stânga. 22 vr (Înv) A se clătina. 23 vr (Înv) A se legăna. 24 vr (Înv) A ezita. 25 vt (Înv) A echilibra. 26 vt (Înv; fig) A echivala cu. 27-28 vtr (Înv) A (se) tempera. 29 vr (Înv) A se ~ A fi în agonie. 30 vr (Înv; îe) A i se ~ cuiva viața A-i fi viața în primejdie. 31 vr (Îvp; îe) A i se ~ cu capul (sau cu moartea) A plăti cu viața. 32 vt (Pop) A așeza o prăjină asemenea cumpenei de la fântână.

CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.

CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.

CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A întări (cu cumpăna). De ți-e negrul (= calul) vînzător, Eu îți sînt cumpărător, Că vreau bine să-l plătesc, Cu aur să-l cumpănesc. ALECSANDRI, P. P. 105. ♦ A aprecia greutatea sau, p. ext., alte calități ale unui obiect. Am adus cavalul. L-am cumpănit în mînă: era lung și lustruit. SADOVEANU, N. F. 18. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru, a echilibra. Pe cînd se apropiau în șirag, cu armele cumpănite pe umăr, de undeva un om nevăzut le strigă să stea. DUMITRIU, V. L. 52. [Baciul] cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă. TOPÎRCEANU, B. 20. Moș Vasile, cîrmaci vestit, pe care-l cunoaște Bistrița de patruzeci de ani, cumpănește pluta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. ◊ Fig. Lumina și întunericul își cumpănesc puterile în faptul unei nopți destrămate. MIHALE, O. 475. ◊ Refl. reciproc. Fig. O tainică melancolie... o îndoioasă sfială, care mai adesea se cumpănesc cu o minte dreaptă și sănătoasă, cu un suflet compătimitor, cu o inimă miloasă. ODOBESCU S.I 118. ♦ Intranz. A înclina într-o parte. Cînd soarele fu la trei părți din drumul său pe ceruri și sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate și viorii ale munților Calului, aruncai șaua și, desagii pe spetele Pisicuții. HOGAȘ, M. N. 63. ◊ Refl. A se apleca la dreapta și la stînga în căutarea echilibrului; a se clătina, a se legăna. Ieșind din șopru, Cimpoieșu se cumpăni. CAMILAR, N. I 230. Căpitanii, călări, se cumpănesc după pașii cailor înainte fi înapoi, cu ochii pierduți în zările limpezi. SADOVEANU, O. VI 232. Ne cumpăneam cu greutate pe bîrnele pusre punte. GALACTION, O. I 210. Mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește. ALEXANDRESCU, P. 138. ◊ Tranz. Carul gol hodorogea pe drum și boii își cumpăneau capetele la dreapta și la stînga, pas cu pas. SADOVEANU, O. III 83. [Acvila] cumpănea aripi întinse vulturește. TOMA, C. V. 294. II. Fig. 1. Tranz. A cîntări (cu mintea), a chibzui, a socoti, a calcula. Soldatul fruntaș Cocor Dumitru avea înștiințări de toate acestea fără să le pătrundă desăvîrșit, dar le cumpănea cu amărăciune în mintea lui. SADOVEANU, M. C. 74. Își cumpănea mersul, glasul, cele mai mic gesturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. Zi tot ce ai a-mi spune Dar cumpănește-ți bine cuvintele. ALECSANDRI, T. II 171. ◊ Absol. Și cînd sub ochi vezi astfel de încîntări cerești. Lași inima ta prinsă și nu mai cumpănești. TOMA, C. V. 151. ◊ Intranz. Cumpănind despre ce i-ar putea vorbi, își aminti cu cît interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. REBREANU, R. I 44. 2. Refl. A sta la îndoială, a șovăi înainte de a lua o hotărîre. Se cumpăni o clipă și se întoarse îndărăt. C. PETRESCU, Î. II 119. 3. Refl. A lua o hotărîre, a se decide, a fi dispus să... Vremea a fost rea, c-a toț plouat și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli. REBREANU, R. II 10. Se puse Ileana pe un somn dulce, de gîndeai că... de-ar fi șapte nopți legate laolaltă, încă s-ar cumpăni să le doarmă. RETEGANUL, P. I 57. 4. Tranz. (Transilv., Mold.) A face pe cineva să se hotărască într-un fel, a îndemna; a sfătui. Vere, acum ești avut și fericit; numai eu te cumpănii la asta, poftesc ca și tu să-mi faci mie asemenea. RETEGANUL, P. I 28. Moșnegii aceia... l-au cumpănit să pață astă pagubă. RETEGANUL, P. IV 78. 5. Tranz. A fi mai presus de..., a întrece, a covîrși; a precumpăni. Pîraiele-adunate se prefac în rîuri mari... Cei slabi, cînd se-mpreună, cumpănesc pe cei mai tari. ALECSANDRI, T. 165. Un singur om nu trebuie să cumpănească interesele unei armii. NEGRUZZI, S. II 141. – Variantă: cumpení (PANN, P. V. I 125) vb. IV.

A CUMPĂNÍ ~ésc 1. tranz. 1) înv. (obiecte) A pune pe cumpănă, pentru a stabili greutatea; a cântări cu cumpăna. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ și calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luând în considerație eventualele posibilități; a chibzui; a cântări. ◊ A-și ~ vorbele a chibzui înainte de a spune ceva. 4) A face să se cumpănească. 2. intranz. (despre persoane) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a ezita; a oscila; a pendula; a șovăi; a balansa. /Din cumpănă

A SE CUMPĂNÍ mă ~ésc intranz. 1) A ajunge în stare de cumpănă; a se echilibra. 2) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se clătina; a se agita; a se cutremura. /Din cumpănă

cumpănì v. 1. a trage la cumpănă, a pune în echilibru; 2. fig. a compensa: mult rău o fapta bună ’n ceruri cumpănește AL.; 3. a chibzui: cumpănește-ți bine cuvintele nebune AL.; 4. fig. a cerceta cu de-amănuntul: te cumpănește din ochi; 5. a sta în cumpănă.

cumpănésc v. tr. (d. cumpănă). Echilibrez: a cumpăni încărcătura luntriĭ ca să nu se răstoarne. Contrabalanțez. Fig. Compensez: a cumpăni rău pin bine. Examinez, analizez, cîntăresc: a cumpăni lucrurile, un viitor atac. V. intr. Valorez, prețuĭesc: acest lucru cumpănește mult. V. refl. Mă echilibrez. Mă balanțez, mă legăn. Fig. Șovăĭesc, mă codesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănésc, imperf. 3 sg. cumpăneá; conj. prez. 3 să cumpăneáscă

cumpăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănésc, imperf. 3 sg. cumpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cumpăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPĂNÍ vb. v. echilibra.

CUMPĂNÍ vb. v. aduce, alege, apropia, asemăna, asemui, chibzui, cântări, codi, decide, ezita, fixa, gândi, hotărî, intenționa, judeca, plănui, potrivi, pregeta, proiecta, semăna, socoti, stabili, șovăi.

CUMPĂNI vb. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) echilibra, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera.

cumpăni vb. v. ADUCE. ALEGE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. CHIBZUI. CÎNTĂRI. CODI. DECIDE. EZITA. FIXA. GÎNDI. HOTĂRÎ. INTENȚIONA. JUDECA. PLĂNUI. POTRIVI. PREGETA. PROIECTA. SEMĂNA. SOCOTI. STABILI. ȘOVĂI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cumpăní, cumpănesc, vb. tranz. – 1. A cântări: „Numai noi te-om cumpăni / De trei ori cu talerii” (Bârlea, 1924, I: 13). 2. A judeca, a gândi. – Din cumpănă (< sl. konpona „cumpănă” < lat. campana „clopot”) (Scriban, DEX, MDA).

cumpăní, cumpănesc, vb. tranz. – A cântări: „Numai noi te-om cumpăni / De trei ori cu talerii” (Bârlea 1924 I: 13). – Din cumpănă (din sl. konpona < lat. campana, cf. alb. kumpóna) + -i.

Intrare: cumpăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumpăni
  • cumpănire
  • cumpănit
  • cumpănitu‑
  • cumpănind
  • cumpănindu‑
singular plural
  • cumpănește
  • cumpăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumpănesc
(să)
  • cumpănesc
  • cumpăneam
  • cumpănii
  • cumpănisem
a II-a (tu)
  • cumpănești
(să)
  • cumpănești
  • cumpăneai
  • cumpăniși
  • cumpăniseși
a III-a (el, ea)
  • cumpănește
(să)
  • cumpănească
  • cumpănea
  • cumpăni
  • cumpănise
plural I (noi)
  • cumpănim
(să)
  • cumpănim
  • cumpăneam
  • cumpănirăm
  • cumpăniserăm
  • cumpănisem
a II-a (voi)
  • cumpăniți
(să)
  • cumpăniți
  • cumpăneați
  • cumpănirăți
  • cumpăniserăți
  • cumpăniseți
a III-a (ei, ele)
  • cumpănesc
(să)
  • cumpănească
  • cumpăneau
  • cumpăni
  • cumpăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)