culcare sf [At: (a. 1689) GCR I, 285/31 / Pl: ~cări / E: culca] 1 Așezare în poziție orizontală (pentru a dormi, a se odihni) Si: culcat¹ (1). 2 Găzduire. 3 (Fam) Întreținere de relații sexuale Si: culcat¹ (3). 4 Întindere pe pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare) Si: culcat¹ (4). 5 Înclinare a unui obiect Si: culcat (5). 6 Așezare în (sau peste) ceva Si: culcat¹ (6). 7 Ciulire a urechilor Si: culcat (7). 8 Lăsare în jos Si: culcat¹ (8). 9 Îndoire a plantelor Si: culcat (9). 10 Frângere. 11 Doborâre. 12 (Pfm) Ucidere. 13 Timp când se culcă cineva (sau când duce pe cineva să se culce) Si: culcat¹ (13). 14 (Pfm; îlav) De la ~a găinilor până la cântatul cocoșilor De seara până dimineața Si: culcat¹ (14).