CULCARE, culcări, s. f. Acțiunea de a (se) culca. 1. Întindere, așezare în poziție orizontală (de obicei spre a dormi sau a se odihni). Să taci și să te duci la culcare. SADOVEANU, N. F. 22. ♦ Momentul în care se petrece acțiunea de a se culca. Purcelul... noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc. CREANGĂ, P. 86. 2. (Mil.) Întindere la pămînt a soldaților, la un ordin dat.