12 definiții pentru intelect


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intelect sn [At: GHEREA, ST. CR. II, 16 / Pl: ~e l E: fr intellect, lat intellectus] 1-2 Capacitate (de a gândi și) de a cunoaște Si: minte. 3 Capacitate de a avea o activitate rațională. 4 Capacitate de a opera cu noțiuni Si: gândire, rațiune.

INTELÉCT, intelecte, s. n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus.

INTELÉCT, intelecte, s. n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus.

INTELÉCT s. n. Capacitatea de a gîndi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni.

INTELÉCT s.n. Facultatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; gândire, înțelegere; inteligență. [< fr. intellect, cf. lat. intellectus].

INTELÉCT s. n. capacitatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. (< fr. intellect, lat. intellectus)

INTELÉCT ~e n. Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; judecată; rațiune; cuget; minte. /<lat. intellectus, fr. intellect

intelect n. Filoz. inteligență.

*inteléct n., pl. e saŭ și urĭ (lat. intellectus, ințelegere). Ințelegere, inteligență, minte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inteléct s. n., pl. intelécte

inteléct s. n., pl. intelécte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTELÉCT s. 1. v. minte. 2. v. judecată. 3. v. inteligență.

INTELECT s. 1. gîndire, judecată, minte, rațiune, spirit. (Operă a ~.) 2. gîndire, înțelegere, judecată, minte, rațiune, (fig.) cap. (Are un ~ extrem de limpede.) 3. deșteptăciune, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. și Olt.) pamet, (înv.) înțelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ~ de nivel mediu.)

Intrare: intelect
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intelect
  • intelectul
  • intelectu‑
plural
  • intelecte
  • intelectele
genitiv-dativ singular
  • intelect
  • intelectului
plural
  • intelecte
  • intelectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intelect

etimologie: