10 definiții pentru croncănit
Explicative DEX
CRONCĂNIT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni.
CRONCĂNIT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
croncănit sn [At: BACOVIA, O. 34 / Pl: ~uri / E: croncăni] Strigăt scos de păsările care croncănesc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRONCĂNIT s. n. Faptul de a croncăni; strigătul strident scos de corb, de cioară etc., croncănire. Corbii se strîng să ne pîndească, Cu fîlfîiri domoale și croncănit posac. LESNEA, I. 68.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
croncănit n. strigătul corbilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
croncănít n., pl. urĭ. Strigătu corbuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
croncănit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
croncănit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
croncănit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CRONCĂNIT s. croncănire, croncănitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRONCĂNIT s. croncănire, croncănitură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
croncănitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a croncăni; sunet strident scos de cioară, de corb etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: croncănire croncănitură
- Corbii se strîng să ne pîndească, Cu fîlfîiri domoale și croncănit posac. LESNEA, I. 68. DLRLC
-
etimologie:
- croncăni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.