opțiuni
  • info
13 definiții pentru croncănit

Explicative DEX

CRONCĂNIT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni.

CRONCĂNIT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni.

croncănit sn [At: BACOVIA, O. 34 / Pl: ~uri / E: croncăni] Strigăt scos de păsările care croncănesc.

CRONCĂNIT s. n. Faptul de a croncăni; strigătul strident scos de corb, de cioară etc., croncănire. Corbii se strîng să ne pîndească, Cu fîlfîiri domoale și croncănit posac. LESNEA, I. 68.

CRONCĂNIT, s. n. Faptul de a croncăni; sunet strident scos de cioară, de corb etc.

croncănit n. strigătul corbilor.

croncănít n., pl. urĭ. Strigătu corbuluĭ.

CRONCĂ(N)'IT, CLONCĂ(N)'IT sbst. Faptul de a croncăni; strigătul corbilor și al ciorilor.

CRONCĂ(N)ITURĂ, CLONCĂ(N)ITURĂ (pl. -turi) sf. = CRONCĂ(N)'IT: se auzeau cîteodată croncăniturile aspre ale cioarelor (SAD.).

Ortografice DOOM

croncănit s. n.

croncănit s. n.

croncănit s. n.

Sinonime

CRONCĂNIT s. croncănire, croncănitură.

CRONCĂNIT s. croncănire, croncănitură.

Intrare: croncănit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croncănit
  • croncănitul
  • croncănitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • croncănit
  • croncănitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

croncănitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a croncăni; sunet strident scos de cioară, de corb etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: croncănire croncănitură
    • format_quote Corbii se strîng să ne pîndească, Cu fîlfîiri domoale și croncănit posac. LESNEA, I. 68. DLRLC
etimologie:
  • vezi croncăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.