opțiuni
  • info

12 definiții pentru croncănit

din care

Explicative DEX

CRONCĂNIT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni.

CRONCĂNIT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni.

croncănit sn [At: BACOVIA, O. 34 / Pl: ~uri / E: croncăni] Strigăt scos de păsările care croncănesc.

CRONCĂNIT s. n. Faptul de a croncăni; strigătul strident scos de corb, de cioară etc., croncănire. Corbii se strîng să ne pîndească, Cu fîlfîiri domoale și croncănit posac. LESNEA, I. 68.

croncănit n. strigătul corbilor.

croncănít n., pl. urĭ. Strigătu corbuluĭ.

CRONCĂ(N)'IT, CLONCĂ(N)'IT sbst. Faptul de a croncăni; strigătul corbilor și al ciorilor.

CRONCĂ(N)ITURĂ, CLONCĂ(N)ITURĂ (pl. -turi) sf. = CRONCĂ(N)'IT: se auzeau cîteodată croncăniturile aspre ale cioarelor (SAD.).

Ortografice DOOM

croncănit s. n.

croncănit s. n.

croncănit s. n.

Sinonime

CRONCĂNIT s. croncănire, croncănitură.

CRONCĂNIT s. croncănire, croncănitură.

Intrare: croncănit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croncănit
  • croncănitul
  • croncănitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • croncănit
  • croncănitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

croncănitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a croncăni; sunet strident scos de cioară, de corb etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: croncănire croncănitură
    • format_quote Corbii se strîng să ne pîndească, Cu fîlfîiri domoale și croncănit posac. LESNEA, I. 68. DLRLC
etimologie:
  • vezi croncăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.