opțiuni
  • info

9 definiții pentru croncănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRONCĂNIRE, croncăniri, s. f. Acțiunea de a croncăni și rezultatul ei; croncănit. [Var.: croncăire s. f.] – V. croncăni.

CRONCĂNIRE, croncăniri, s. f. Acțiunea de a croncăni și rezultatul ei; croncănit. [Var.: croncăire s. f.] – V. croncăni.

croncănire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: croncăni] Croncănit.

CRONCĂNIRE, croncăniri, s. f. Croncănit. – Variantă: croncăire (SADOVEANU, B. 90) s. f.

CRONCĂIRE s. f. v. croncănire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

croncănire s. f., g.-d. art. croncănirii; pl. croncăniri

croncănire s. f., g.-d. art. croncănirii; pl. croncăniri

croncănire s. f., g.-d. art. croncănirii; pl. croncăniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRONCĂNIRE s. v. croncănit.

CRONCĂNIRE s. croncănit, croncănitură.

Intrare: croncănire
croncănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croncănire
  • croncănirea
plural
  • croncăniri
  • croncănirile
genitiv-dativ singular
  • croncăniri
  • croncănirii
plural
  • croncăniri
  • croncănirilor
vocativ singular —
plural —
croncăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croncăire
  • croncăirea
plural
  • croncăiri
  • croncăirile
genitiv-dativ singular
  • croncăiri
  • croncăirii
plural
  • croncăiri
  • croncăirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

croncănire, croncănirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi croncăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.