8 definiții pentru croncănitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRONCĂNITURĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.
CRONCĂNITURĂ, croncănituri, s. f. Croncănit. – Croncăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
croncănitură sf [At: DA / Pl: ~ri / E: croncăni + -ură] Croncănit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRONCĂNITURĂ, croncănituri, s. f. Strigătul păsărilor croncănitoare; croncănit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
croncănitură s. f., g.-d. art. croncăniturii; pl. croncănituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
croncănitură s. f., g.-d. art. croncăniturii; pl. croncănituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
croncănitură s. f., g.-d. art. croncăniturii; pl. croncănituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CRONCĂNITURĂ s. v. croncănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRONCĂNITURĂ s. croncănire, croncănit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
croncănitură, croncăniturisubstantiv feminin
- 1. Croncănire, croncănit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: croncănire croncănit
etimologie:
- Croncăni + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.