creion sn [At: EMINESCU, N. 35 / V: crăi~ / Pl: ~oane / E: fr crayon] 1 Instrument (de scris sau) de desenat, constituit dintr-o mină (neagră sau) colorată, din grafit sau din alt material, protejată de un înveliș de lemn Si: (pop) plaivas, plumb, (îrg) ceruză. 2 Bețișor din argilă combinată cu diferite substanțe, cu care se poate (scrie sau) desena în diferite culori. 3-4 Preparat (cosmetic sau) farmaceutic folosit la machiaj sau la diferite tratamente. 5 Desen realizat în creion (3-4). 6-7 (Fig) Mod (de a scrie sau) de a compune. 8 Ușurință de a compune ceva (valoros). 9 (Îs) ~ luminos Dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor în minicalculatoare.

CREION, creioane, s. n. 1. Bețișor de lemn sau de metal în care se află o mină neagră sau colorată și care se folosește la scris sau la desenat; bețișor făcut din argilă combinată cu diferite substanțe, cu care se poate desena în diferite culori. Apucînd un creion colorat și începînd să deseneze pe sugativa mapei de scris. C. PETRESCU, C. V. 147. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic. EMINESCU, N. 35. 2. Mic preparat din substanțe cosmetice sau farmaceutice folosit ca suliman sau ca medicament. Creion de sprîncene.

CREION s.n. 1. Obiect prismatic sau cilindric, avînd la mijloc o mină de grafit sau din alt material, cu care se scrie sau se desenează. 2. Preparat cosmetic sau farmaceutic folosit la machiaj etc. [Pron. cre-ion. / < fr. crayon].

CREION s. n. 1. bastonaș de lemn având la mijloc o mină neagră sau colorată pentru scris sau desenat. 2. schiță a unui desen executată în creion (1); eboșă (a unui tablou, a unei poezii). 3. ustensilă asemănătoare cu creionul (1), baton având diferite întrebuințări. ♦ ~ luminos = dispozitiv electronic pentru introducerea datelor și informațiilor în minicalculatoare. 4. (fig.) ușurință de a scrie, de a desena, de a compune. (< fr. crayon)

CREION ~oane n. 1) Bețișor de grafit sau plombagină, închis, de obicei, într-un înveliș de lemn, într-un tub de metal sau de plastic, care servește la scris sau la desenat. 2) Preparat cosmetic sau farmaceutic în formă de bețișor. [Sil. cre-ion] /<fr. crayon

creion n. bastonaș de cărbune mineral sau pastă uscată închisă într’un bețișor de lemn spre a scrie sau desena (=fr. crayon).

*creĭón n., pl. ĭoáne (fr. crayon, d. craie, cretă). Vărguță de grafit, orĭ de altă substanță minerală pusă într’un bețișor de lemn ca să scriĭ orĭ să desemnezĭ. – Pop. plumb. În vest plaĭvaz.

crăion sn vz creion

creion optic s. n. Accesoriu periferic al unui computer care îndeplinește, în mare, funcțiile mouse-ului, dar, datorită formei de creion, o face cu o mult mai mare precizie ◊ „Vând computer Thompson, creion optic, casetofon inclus [...]” R.l. 10 IX 92 p. 6 (după engl. optical pencil)

creion s. n., pl. creioane

creion s. n., pl. creioane

creion s. n., pl. creioane

creion

creion.

creion (creioane), s. n. – Ustensilă pentru scris. Fr. crayon. – Der. creiona, vb., din fr. crayonner.

creion, creioane s. n. 1. țigară. 2. (intl.) broască italienească de ușă.

CREION s. condei, (pop. și fam.) plaivaz, (înv. și reg.) plumb, (înv., în Transilv. și Ban.) ceruză. (Negustorul stă cu ~ul după ureche.)

CREION s. condei, (înv. și pop.) plaivaz, (înv. și reg.) plumb, (înv., în Transilv. și Ban.) ceruză. (Negustorul stă cu ~ după ureche.)