cotiza [At: DN³ / Pzi: ~zez / E: fr cotiser] 1 vi A plăti o cotizație (1). 2 vi (Înv) A plăti cuiva o cotă (2)-parte. 3 vi A contribui la o cheltuială comună. 4 vi A-și plăti cota (1) în fonduri cu destinație specială. 5 vt (Înv) A aplica timbrul de cotizație pe un carnet de membru al unei organizații.

COTIZA, cotizez, vb. I. Intranz. A plăti o cotizație; a contribui cu o anumită parte la o cheltuială comună.

COTIZA vb. I. 1. intr. A plăti o cotizație, o cotă-parte. 2. refl. (Franțuzism) A se uni pentru a participa la o contribuție bănească, la o cheltuială comună. [P.i. -zez. / < fr. cotiser].

COTIZA vb. I. intr. a plăti o cotizație. II. refl. a se uni pentru a participa la o cheltuială comună. (< fr. cotiser)

A COTIZA ~ez intranz. A plăti o cotizație. /<fr. cotiser

cotizà v. 1. a regula suma ce fiecare trebue să plătească; 2. a se reuni, a contribui la o cheltuială comună.

*cotizéz v. intr. (fr. cotiser, d. cote, cotă). Contribuĭ c’o anumită sumă de banĭ la un termin fix p. un scop oare-care: la societate cotizăm cu un franc pe lună. – Rar și a se cotiza, v. refl. (fr. se cotiser).

cotiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cotizez, 3 cotizează; conj. prez. 1 sg. să cotizez, 3 să cotizeze

cotiza (a ~) vb., ind. prez. 3 cotizează

cotiza vb., ind. prez. 1 sg. cotizez, 3 sg. și pl. cotizează

cotizez.

cotiza, cotizez v. i. (pub.) a mitui cu regularitate pe cineva.