24 de definiții pentru costrei

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSTREI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii).Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense).Cf. bg. koštrjava.

COSTREI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii).Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense).Cf. bg. koštrjava.

costrei sm [At: LB / V: ~tei, ~eme / Pl: ~eie sn / E: vsl костриежъ, bg кострей] 1 (Bot; reg) Plantă de lac cu foaia lată, tăioasă, înspicată Si: (reg) huler. 2 Planta erbacee Echinochloa crus-gallii, mare, cu rizom puternic și târâtor, cu flori purpurii Si: bălaur, belangher, uler. 3 (Bot; reg) Iarbă-bărboasă (Artemisia vulgaris). 4 (Bot; reg) Mohor (Setaria glauca) 5 (Bot; reg) Odos (Avena fatua). 6 (Bot; reg) Plantă cu frunze lineare ascuțite, aspre (Lithosplimuri arvenge) Si: mei-păsăresc. 7 (Bot; reg) Țăpoșică (Wadus shicta). 8 (Șîc ~-mare) Planta graminee Sorghum halepense, cu rizom puternic și spiculețe roșcate, foarte dăunătoare în culturile agricole, folosită ca plantă de nutreț Si: coada-vulpii.

COSTREI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizomul puternic și tîrîtor, cu flori purpurii; crește prin locuri deschise, pe lîngă,drumuri, prin grîne (Sorghum halepense); mohor. Drumul ție că ți-oi da, Prin foaia livdeiului Și prin a costreiului. PĂSCULESCU, L. P. 62. Foicică trei costrei, Fă-mă, doamne, dacă vrei, Fă-mă bulgăraș de tei. TEODORESCU, P. P. 273.

COSTREI m. Plantă erbacee anuală din familia gramineelor, cu flori purpurii și rădăcini târâtoare, puternice, dăunătoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. koštrjava

costréĭ m. ca plantă și n., pl. eĭe saŭ eĭurĭ, ca nutreț (vsl. kostrieva, d. kostĭ, os; rus. kostérĭ, neghină; rut. kosteréva, pol. kostrzewa). Mohor. Meĭ tătăresc. V. meĭ.

mohor1 sn [At: N. COSTIN, L. 560 / V: (reg) moor, mour, măhur, măur, muhor / Pl: ~oare / E: mg mohar „plantă”] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele ascuțite, cu inflorescența ramificată și cu flori galbene-ruginii, care crește în culturile de păioase, de porumb etc. și este utilizată ca furaj Si: (reg) bursoacă, costrei {Setaria glauca sau Panicum glaucum). 2 Plantă erbacee din familia gramineelor cu franzișoarele de la baza spicului verzi, bătând în roșcat Si: (reg) bursoacă, dughie, mei-păsăresc (Setaria verticillata). 3 Plantă erbacee din familia gramineelor cu frunzișoarele de la baza spicului verzi sau brun-violete Si: mei-nebun {Setaria viridis). 4 (Rar; îe) A-și drege ~ul A încerca să repare o gafă. 5 (Bot; reg; îc) ~-roșu Meișor {Panicum sanguinale). 6 (Bot; reg; îc) ~-gros Iarbă- bărboasă {Panicum Crus-galli). 7 (Bot; reg; îc) ~-mare Dughie {Setaria italica). 8 Câmp cultivat cu mohor1 (1-3) sau pe care cresc aceste plante. 9 (Reg) Mohor1 (1-3) amestecat cu porumb sau cu ovăz, mei, dughie, servind ca nutreț. 10 (Bot; reg) Rogoz (Carex riparia). 11 (Bot; reg) Țăpoșică {Nardus stricta).

mohor2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 11073 / Pl: ~oare / E: mg mohar „un fel de stofă”] (Îrg) Haină de purpură.

BĂLUR sm. 🌿 1 COSTREI1 2 MĂTURI [blg. balurū].

costreiu m. 1. un fel de meiu pentru păsări (Panicum); 2. un fel de ovăz sălbatic (Avena fatua). [Slav. KOSTRIEVA].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

costrei s. m., pl. costrei, art. costreii

costrei s. m., pl. costrei, art. costreii

costrei s. m., pl. costrei, art. costreii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COSTREI s. (BOT.) 1. (Echinochloa crusgalli) (reg.) iarbă-bărboasă, iarbă-ghimpoasă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. v. mohor. 4. v. troscot.

COSTREI s. v. iarba-câinelul pir-de-țelină, pir-gros.

costrei s. v. IARBA-CÎINELUI. PIR-DE-ȚELINĂ. PIR-GROS.

COSTREI s. (BOT.) 1. (Echinochloa crusgalli) (reg.) iarbă-bărboasă, iarbă-ghimpoasă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. (Setaria glauca) mohor, (reg.) bursoacă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

costrei (costrei), s. m.1. Sorg (Sorghum halepense). – 2. Nume, mai puțin comun, dat altor plante relativ asemănătoare: Panicum Crus Galli; Setaria glauca; Avena fatua; Lithospermum officinale; Nardus stricta; Alopecurus pratensis. Sl., dar lipsește etimonul exact. Este desigur vorba de un cuvînt identic bg., slov. kostrĕva „Alopecurus pratensis” (Cihac, II, 74; Conev 44; DAR), sb. kostrava „Festuca” etc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

costrei s.m. (reg.) 1. plantă tăioasă de lac, cu foaia lată; inspică, huler, sad. 2. mare plantă ierboasă cu flori purpurii; bălur, belengher. 3. iarbă-bărboasă. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-păsăresc. 7. țăpoșică. 8. coada-vulpii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SORGHUM Adans., COSTREI, SORG, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile tropicale, 13 specii, graminee, cca 95 cm înălțime. Frunze liniar-lanceolate, marginea întreagă, aspră, nervura centrală viguroasă, ieșită mult în relief. Panicul compus din spiculețe cu o floare, unele pedicelate, mascule, altele sesile, hermafrodite. Glume externe, lat-lanceolate, în vîrf cu 3 dinți. modificată

Intrare: costrei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costrei
  • costreiul
  • costreiu‑
plural
  • costrei
  • costreii
genitiv-dativ singular
  • costrei
  • costreiului
plural
  • costrei
  • costreilor
vocativ singular
plural
belengher substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belengher
  • belengherul
  • belengheru‑
plural
  • belenghere
  • belengherele
genitiv-dativ singular
  • belengher
  • belengherului
plural
  • belenghere
  • belengherelor
vocativ singular
plural
costreme
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

costrei, costreisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mohor
    • format_quote Drumul ție că ți-oi da, Prin foaia livdeiului Și prin a costreiului. PĂSCULESCU, L. P. 62. DLRLC
    • format_quote Foicică trei costrei, Fă-mă, doamne, dacă vrei, Fă-mă bulgăraș de tei. TEODORESCU, P. P. 273. DLRLC
    • 1.1. Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.