16 definiții pentru copac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPÁC, copaci, s. m. Plantă cu trunchiul lemnos și înalt, ale cărei crengi se ramifică la o distanță oarecare de sol, formând o coroană; arbore, pom. [Var.: (reg.) copáci s. m.] – Cf. alb. kopač.

COPÁC, copaci, s. m. Plantă cu trunchiul lemnos și înalt, ale cărei crengi se ramifică la o distanță oarecare de sol, formând o coroană; arbore, pom. [Var.: (reg.) copáci s. m.] – Cf. alb. kopač.

copac sm [At: (a. 1625) GCR 70/6 / V: (reg) ~aci / Pl: ~aci / E: cf alb kopac] 1 (Bot) Plantă cu trunchiul lemnos și înalt, ale cărei crengi se ramifică la o distanță oarecare de sol, formând o coroană Si: arbore, pom. 2 (Iuz) Împărțire aproximativă a distanței parcurse (aparent) de soare pe cer. 3 (Bot; reg; îc) ~aci-de-plămâni Mușchiul fagului. 4 (Reg) Stejar. 5 Arbore înalt, gros și uscat. 6 Trunchi de fag sau de stejar foarte gros.

COPÁC, copaci, s. m. Plantă vivace cu trunchiul lemnos și înalt, ale cărei crengi se ramifică la o distanță oarecare de sol, formînd o coroană; arbore. În vremea aceasta, zăvoiul prinse a se îndesi; pe ici, pe colo, se ridicau copaci groși și voinici. SADOVEANU, O. I 62. Copacii înmuguriți parcă lăcrămau de bucurie. BUJOR, S. 111. Cum ajunge în pădure, chitește un copac care era mai mare și trage carul lîngă el. CREANGĂ, P. 46. Din inima lui simte un copac cum că răsare, Care crește într-o clipă ca în veacuri, mereu crește, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește. EMINESCU, O. I 142. ◊ (Poetic) Copacii somnoroși ne cheamă, S-acopere iubirea noastră Sub parfumata lor maramă. VLAHUȚĂ, O. A. I 75. – Variantă: (regional) copáci (EMINESCU, N. 51, HASDEU, R. V. 45, RUSSO, O. 31) s. m.

COPÁC ~ci m. Plantă lemnoasă cu tulpina înaltă și coroana formată din crengi; arbore. /Cuv. autoht.

copác și (maĭ rar) copacĭ m., pl. (alb. kopač, buturugă. D. rom. vine ung. kopács, tufă. Sing. rom. s’a format din pl., ca și la papuc). Arbore, plantă mare cu ramurĭ lemnoase (ca stejaru). S’a suit scroafa’n copac, s’a boĭerit ghĭorlanu, a scos coarne, face lux.

COPÁCI s. m. v. copac.

cheasc sn [At: CHEST. V, 150 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Copac.

copaciu m. arbore (care nu dă roade). [Albanez KOPAČ, buștean].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPAC s. (BOT.) arbore, pom, (înv. și pop.) lemn. (Un ~ falnic.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copác (copáci), s. m. – Arbore. – Var. (înv.) copaci. Mr., megl. cupaci, istr. copaț „desiș, hățiș”. Origine îndoielnică. Probabil în legătură cu cuvintele următoare, și cu sl. kopati, kopajǫ, „a excava, a goli”, cf. bg. kopačĭ „genist”, calabr. copano „trunchi de copac gol pe dinăuntru”. În acest caz, forma primitivă ar fi copaci, forma actuală fiind un sing. analogic; primul sens a fost probabil acela de „trunchi”, ca în alb. kopač sau în calabr. Este poate vorba de radicalul lui kopati, cu suf. de folosire sau aptitudine -aci, ca în trăgaci, stîngaci, cîrmaci, etc., iar sensul său ar fi acela de „trunchi gol pe dinăuntru” sau de „trunchi de scobit, de făcut albii”. Pentru relația semantică între noțiunea de „trunchi” și de „golit”, cf. și cele două sensuri ale sp. tueco. În general se consideră că rom. este împrumut din alb. (Cihac, II, 716; Meyer 198; Philippide, II, 708; Pascu, II, 219; DAR); însă această soluție este evident insuficientă. Alții se gîndesc la o rădăcină autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10). – Der. copăcel, s. m. (arbust; balsamină, Impatiens balsamine); copăcărie, s. f. (arboret, crîng). Din rom. provin rut. kopač (Capidan, Raporturile, 526), mag. kopacs „tufiș” (Candrea, Elemente, 406; Edelspacher 17) și probabil alb.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu vedea pădurea din cauza / din pricina copacilor expr. a da o importanță exagerată detaliilor în detrimentul ansamblului.

Intrare: copac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copac
  • copacul
  • copacu‑
plural
  • copaci
  • copacii
genitiv-dativ singular
  • copac
  • copacului
plural
  • copaci
  • copacilor
vocativ singular
  • copacule
  • copace
plural
  • copacilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copaci
  • copaciul
  • copaciu‑
plural
  • copaci
  • copacii
genitiv-dativ singular
  • copaci
  • copaciului
plural
  • copaci
  • copacilor
vocativ singular
  • copaciule
  • copace
plural
  • copacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copac, copacisubstantiv masculin

  • 1. Plantă vivace cu trunchiul lemnos și înalt, ale cărei crengi se ramifică la o distanță oarecare de sol, formând o coroană. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: arbore pom diminutive: copăcel
    • format_quote În vremea aceasta, zăvoiul prinse a se îndesi; pe ici, pe colo, se ridicau copaci groși și voinici. SADOVEANU, O. I 62. DLRLC
    • format_quote Copacii înmuguriți parcă lăcrămau de bucurie. BUJOR, S. 111. DLRLC
    • format_quote Cum ajunge în pădure, chitește un copac care era mai mare și trage carul lîngă el. CREANGĂ, P. 46. DLRLC
    • format_quote Din inima lui simte un copac cum că răsare, Care crește într-o clipă ca în veacuri, mereu crește, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
    • format_quote poetic Copacii somnoroși ne cheamă, S-acopere iubirea noastră Sub parfumata lor maramă. VLAHUȚĂ, O. A. I 75. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.