18 definiții pentru contribuție contribuțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contribúție sf [At: GHICA, S. 698 / V: (înv) ~iune, (pop) cotrob~ / Pl: ~ii / E: fr contribution] 1 Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună. 2 (Îe) A pune la ~ A folosi sau a solicita capacitatea cuiva la o acțiune. 3 Impozit.

CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. ◊ Expr. A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune. 2. Impozit; bir. [Var.: (înv.) contribuțiúne s. f.] – Din fr. contribution, lat. contributio, -onis.

CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. ◊ Expr. A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune. 2. Impozit; bir. [Var.: (înv.) contribuțiúne s. f.] – Din fr. contribution, lat. contributio, -onis.

CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. Contribuție personală.Îndeplinirea în întregime și la termen a planului de colectări este o contribuție puternică la întărirea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, la lupta pentru pace și pentru ridicarea nivelului de viață al celor ce muncesc la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. Dezvoltarea largă a întrecerii socialiste constituie o contribuție puternică la întărirea și dezvoltarea economiei țării noastre. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5,45. ◊ Expr. A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) la o acțiune. Și-a pus toate cunoștințele la contribuție și a rezolvat problema. 2. Impozit. Moțoc... îi înfățoșase [lui Alexandru Lăpușneanu] planul unei nouă contribuții. NEGRUZZI S.I 143. De la boier pînă la moșnean... toți luau parte la contribuțiile statului. BĂLCESCU, O. I 17. Contribuție directă = impozit perceput de la posesorul bunului sau impozit pe venitul impozabil. Contribuție indirectă = impozit inclus în prețul unei mărfi, fiind astfel perceput indirect de la consumator. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) contribuțiúne (GHICA, S. 698) s. f.

CONTRIBÚȚIE s.f. 1. Parte, sumă cu care se contribuie la o cheltuială sau la o acțiune comună; aport. ◊ A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (Jur.; la pl.) Sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. Impozit. [Gen. -iei, var. contribuțiune s.f. / cf. fr. contribution, it. contribuzione, lat. contributio].

CONTRIBÚȚIE s. f. 1. parte cu care se contribuie la o acțiune, la o cheltuială comună; aport. ♦ a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (jur.; pl.) sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. impozit. (< fr. contribution, lat. contributio)

CONTRIBÚȚIE ~i f. 1) Parte cu care contribuie cineva la o acțiune sau la o cheltuială comună. ◊ A pune la ~ a folosi; a utiliza. 2) Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii, instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului în conformitate cu anumite norme de impunere; impozit. [Art. contribuția; G.-D. contribuției; Sil. -ți-e] /<fr. contribution, lat. contributio, ~onis

CONTRIBUȚIÚNE s. f. v. contribuție.

CONTRIBUȚIÚNE s. f. v. contribuție.

CONTRIBUȚIÚNE s. f. v. contribuție.

CONTRIBUȚIÚNE s.f. v. contribuție.

contribuți(un)e f. ceea ce fiecare dă din parte-i la o cheltuială sau sarcină comună; contribuțiuni directe, cari lovesc direct persoana și averea contribuabilului, ca foncieră, dare personală, șosele, patentă, licență de băuturi spirtoase; contribuțiuni indirecte, cari lovesc obiectele de consumațiune, ca impozite pe băuturi, tutun, timbru, vamă.

*contribuțiúne f. (lat. con-tribútio, -ónis). Acțiunea de a contribui. Participare la o cheltuĭală, la o sarcină comună. Bir, impozit, dare. A pune la contribuțiune, a face să contribuĭe, să ajute. Contribuțiune directă, care te atinge direct, ca fonciaru, patenta. Contribuțiune indirectă, care e pusă pe băuturĭ, tutun, timbru, vamă. – Și -úție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contribúție (-ți-e) s. f., art. contribúția (-ți-a), g.-d. art. contribúției; pl. contribúții, art. contribúțiile (-ți-i-)

contribúție s. f. (sil. -ți-e), art. contribúția (sil. -ți-a), g.-d. art. contribúției; pl. contribúții, art. contribúțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTRIBÚȚIE s. 1. obol, ofrandă, (grecism înv.) sinisfora. (O ~ bănească.) 2. v. ajutor. 3. aport. (O valoroasă ~ la...)

CONTRIBÚȚIE s. v. bir, dare, impozit

CONTRIBUȚIE s. 1. obol, (grecism înv.) sinisfora. (O ~ bănească.) 2. ajutor, concurs, sprijin. (~ lui a fost hotărîtoare.) 3. aport. (O valoroasă ~ la...)

contribuție s. v. BIR. DARE. IMPOZIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și pune mintea la contribuție expr. a gândi în mod creator.

Intrare: contribuție
contribuție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contribuție
  • contribuția
plural
  • contribuții
  • contribuțiile
genitiv-dativ singular
  • contribuții
  • contribuției
plural
  • contribuții
  • contribuțiilor
vocativ singular
plural
contribuțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contribuțiune
  • contribuțiunea
plural
  • contribuțiuni
  • contribuțiunile
genitiv-dativ singular
  • contribuțiuni
  • contribuțiunii
plural
  • contribuțiuni
  • contribuțiunilor
vocativ singular
plural