16 definiții pentru consimți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consimțí vi [At: COSTINESCU/ Pzi: consímt, (înv) ~símț, ~țésc / E: con-1 + simți după (fr consentir)] 1 A-și da consimțământul (1). 2 A fi de acord cu ceva Si: a aproba, a încuviința.

CONSIMȚÍ, consímt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după fr. consentir).

CONSIMȚÍ, consímt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după fr. consentir).

CONSIMȚÍ, consimt, vb. IV. Tranz. (De obicei urmat de o propoziție completivă) A-și da consimțămîntul, a încuviința, a fi de acord. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A consimțit la căsătoria fiului său.Prez. ind. și: (rar) consimț (CARAGIALE, O. I 51).

consimțí vb. I. tr., intr. A-și da consimțământul, a fi de acord cu ceva; a încuviința, a aproba. Mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist (CAR.). Să-și înduplece soțul părăsit să consimtă la despărțenie (M. I. CAR.). ◊ Loc.adv. Liber consimțit v. liber. • prez.ind. consímt, (înv.) consímț, -esc./con3- + simți, după fr. consentir.

CONSIMȚÍ vb. IV. tr., intr. A-și da consimțământul; a încuviința, a aproba; a se învoi. [P.i. consímt și simț, conj. -simtă. / < con- + simți, după fr. consentir].

CONSIMȚÍ vb. tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba. (după fr. consentir)

A CONSIMȚÍ consímt 1. tranz. (păreri, propuneri etc.) A susține exprimându-și consimțământul; a încuviința; a aproba. 2. intranz. A-și da consimțământul; a fi de acord. /con- + a simți

consimțì v. 1. a avea aceeaș simțire sau voință cu altul: cine tace, consimte; 2. a aproba, a consimți ceva: a consimți la o propunere.

*consímt, a v. intr. (con- și simt, după fr. consentir, lat. consentire). Am aceĭașĭ simțire (voință) cu altu, admit, aprob, accept: cine tace, consimte; a consimți la o propunere. – Și consímț (vest) și, maĭ rar, consimțesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consímt, imperf. 3 sg. consimțeá; conj. prez. 3 să consímtă

consimt, -tă 3 conj., -țind ger.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSIMȚÍ vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?)

CONSIMȚI vb. 1. a accepta, a admite, a aproba, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. și pop.) a se prinde, (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?)

A consimți ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUI TACET CONSENTIRE VIDETUR (lat.) cine tace pare a consimți – Principiu de drept canonic, luat ca deviză de papa Bonifaciu VIII.

Intrare: consimți
verb (VT309)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consimți
  • consimțire
  • consimțit
  • consimțitu‑
  • consimțind
  • consimțindu‑
singular plural
  • consimți
  • consimte-
  • consimțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consimt
  • consi
(să)
  • consimt
  • consi
  • consimțeam
  • consimții
  • consimțisem
a II-a (tu)
  • consimți
(să)
  • consimți
  • consimțeai
  • consimțiși
  • consimțiseși
a III-a (el, ea)
  • consimte
(să)
  • consimtă
  • consimță
  • consimțea
  • consimți
  • consimțise
plural I (noi)
  • consimțim
(să)
  • consimțim
  • consimțeam
  • consimțirăm
  • consimțiserăm
  • consimțisem
a II-a (voi)
  • consimțiți
(să)
  • consimțiți
  • consimțeați
  • consimțirăți
  • consimțiserăți
  • consimțiseți
a III-a (ei, ele)
  • consimt
(să)
  • consimtă
  • consimță
  • consimțeau
  • consimți
  • consimțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consimți

etimologie: