15 definiții pentru concordie
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCORDIE s. f. (Rar) Înțelegere; armonie. – Din lat. concordia.
CONCORDIE s. f. (Rar) Înțelegere; armonie. – Din lat. concordia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
concordie sf [At: DA / P: ~di-e / Pl: ~ii / E: lat concordia] (Liv) 1 Înțelegere. 2 Armonie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCORDIE s. f. (Rar) Înțelegere, unire în gînduri, sentimente sau acțiuni; bună înțelegere, bună învoire, armonie, pace. Fac apel la concordie. PAS, L. I 329. – Pronunțat: -di-e.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCORDIE s.f. (Rar) Înțelegere; armonie. [Gen. -iei. / < lat., it. concordia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCORDIE s. f. bună înțelegere, armonie. (< lat. concordia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONCORDIE f. Stare de bună înțelegere între membrii unui grup; acord; armonie. Aici domnește ~a. [Art. concordia; G.-D. concordiei; Sil. -di-e] /<lat. concordia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concordie f 1. unirea spiritelor și a inimilor; 2. bună înțelegere între persoane.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*concórdie f. (lat. concordia, d. con-, împreună, și cor, cordis, inimă. V. discordie). Unirea inimilor și a voințelor (bună înțelegere, împogodire): a trăi în concordie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concordie (desp. -di-e) s. f., art. concordia (desp. -di-a), g.-d. concordii, art. concordiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concordie (-di-e) s. f., art. concordia (-di-a), g.-d. concordii, art. concordiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concordie s. f. (sil. -di-e), art. concordia (sil. -di-a), g.-d. concordii, art. concordiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONCORDIE s. v. acord, armonie, împăciuire, înțelegere, pace, unire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concordie s. v. ACORD. ARMONIE. ÎMPĂCIUIRE. ÎNȚELEGERE. PACE. UNIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Concordie ≠ discordie
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Concordia parvae res crescunt, discordia maximae dilabuntur (lat. „Concordia mărește valoarea lucrurilor mici, discordia năruie și valoarea celor mari”). La romani, Concordia – fiica lui lupiter și a zeiței Themis – era zeița bunei înțelegeri, simbolic reprezentată prin două mâini care se strîng. Citatul latin e extras din Viața lui Iugurtha (10, 6), o lucrare a istoricului latin Sallustius. Și dacă cuvintele lui se cer traduse, spre a fi înțelese, tîlcul lor nu mai are nevoie de tălmaci, spre a fi folosit. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: -di-e
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
concordiesubstantiv feminin
- 1. Acord, armonie, pace, unire, împăciuire, înțelegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: acord armonie pace unire împăciuire înțelegere antonime: discordie
- Fac apel la concordie. PAS, L. I 329. DLRLC
-
etimologie:
- concordia DEX '09 DEX '98 DN