16 definiții pentru companie (unitate mil.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compánie2 sf [At: ȘINCAI, HR. III, 154/10 / Pl: ~ii / E: fr compagnie, it compagnia, ger Kompagnie] 1 Subunitate (la infanterie sau la alte arme) care intră în componența batalionului. 2 ~ de onoare Companie2 (1) care îndeplinește rolul de gardă de onoare.

COMPÁNIE2, companii, s. f. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul. ◊ Companie de onoare = denumire a unei companii2 care îndeplinește rolul de gardă de onoare. – Din fr. compagnie, it. compagnia.

COMPÁNIE2, companii, s. f. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul. ◊ Companie de onoare = denumire a unei companii2 care îndeplinește rolul de gardă de onoare. – Din fr. compagnie, it. compagnia.

COMPÁNIE 2, companii, s. f. Subunitate de infanterie sau de alte arme speciale, intrînd de obicei în compunerea batalionului. Îmi lasă două companii de rezerviști. DUMITRIU, B. F. 123. Pe drum treceau tot mai mulți cai, cai mărunți de la companiile de mitralieră. CAMILAR, N. I 29. În cinci minute toată compania trebuia să fie gata, ca de război. SADOVEANU, O. VI 208. – Pronunțat: -ni-e.

COMPÁNIE2 s.f. Subunitate (la infanterie sau la alte arme speciale) care intră în compunerea batalionului. [< fr. compagnie, cf. it. compagnia].

COMPÁNIE2 s. f. subunitate militară care intră în compunerea batalionului. (< rus. companniia, fr. compagnie, it. compagnia)

COMPÁNIE ~i f. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul (sub ordinele unui căpitan). [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie

companie f. 1. reunire de persoane: companie numeroasă; 2. asociațiune de învățați, de industriași: companie de căi ferate; și compania (et C-ie), formulă înlocuind pe o firmă comercială numele asociaților cari nu figurează pe dânsa; 3. corp de trupe comandat de un căpitan: fiecare companie are patru ofițeri; 4. odinioară, asociațiune de negustori.

*compánie f. (rus. kompániĭa, d. fr. compagnie, care vine d. pain, pîne; vfr. compain, tovarăș, cu care mănîncĭ pînea împreună; it. compagnia. V. cumpanie). Arm. Trupă pedestră (sfert de batalion) comandată de un căpitan. Companíe (fr. -gnie, it. -gnia). Grupă, ceată. Tovărășie, asociațiune, societate comercială saŭ alt-fel. Și compania, formulă care, pe o firmă, înlocuĭește numele celor-lalțĭ asociațĭ. În companíe, împreună, în tovărășie: în companíe cu cineva, în companía luĭ. Damă de companíe, damă care ține tovărășie alteĭa. V. guvernantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compánie2 (unitate militară) (-ni-e) s. f., art. compánia (-ni-a), g.-d. art. compániei; pl. compánii, art. compániile (-ni-i-)

compánie (mil.) s. f. (sil. -ni-e), art. compánia (sil. -ni-a), g.-d. art. compániei; pl. compánii, art. compániile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPÁNIE s. (MIL.) (înv. și pop.) roată.

COMPANIE s. (MIL.) (înv. și pop.) roată.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

compáníe (-íi), s. f.1. Subunitate militară mai mare decît plutonul și mai mică decît batalionul. – 2. Tovărășie, însoțire. – 3. Grup mic de persoane care își petrec vremea împreună, societate. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți. – Var. (înv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) și apoi din fr. compagnie. S-a specializat în compánie „companie militară” și companíe, cu toate celelalte sensuri ale cuvîntului sp. sau fr.Der. companist, s. m. (înv., negustor asociat companiei comercianților greci din Trans., sec. XVIII); companion, s. m. (tovarăș), înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMPANIA INDIILOR ORIENTALE 1. Companie comercială engleză, întemeiată în 1600 de un grup de negustori londonezi pentru comerțul cu India, SE Asiei și China. A avut un rol hotărîtor în expansiunea colonială britanică în această parte a lumii; și-a încetat activitatea în 1858. 2. Companie comercială olandeză, întemeiată în 1602; a avut un rol în crearea imp. colonial olandez; și-a încetat activitatea în 1798. 3. Companie comercială franceză, întemeiată în 1664 și organizată din inițiativa lui Colbert în scopul instituirii monopolului francez asupra comerțului cu India; în 1719 a fuzionat cu Compania Occidentală, întemeiată de John Law. Și-a încetat activitatea în 1794.

Intrare: companie (unitate mil.)
companie2 (comp'anie) substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • companie
  • compania
plural
  • companii
  • companiile
genitiv-dativ singular
  • companii
  • companiei
plural
  • companii
  • companiilor
vocativ singular
plural

companie (unitate mil.)

  • 1. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: roată (milit.) 3 exemple
    exemple
    • Îmi lasă două companii de rezerviști. DUMITRIU, B. F. 123.
      surse: DLRLC
    • Pe drum treceau tot mai mulți cai, cai mărunți de la companiile de mitralieră. CAMILAR, N. I 29.
      surse: DLRLC
    • În cinci minute toată compania trebuia să fie gata, ca de război. SADOVEANU, O. VI 208.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Companie de onoare = denumire a unei companii care îndeplinește rolul de gardă de onoare.
      surse: DEX '09

etimologie: