20 de definiții pentru companie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPANÍE1, companii, s. f. 1. Tovărășie, însoțire. ◊ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i țină de urât. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. 3. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie.

COMPÁNIE2, companii, s. f. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul. ◊ Companie de onoare = denumire a unei companii2 care îndeplinește rolul de gardă de onoare. – Din fr. compagnie, it. compagnia.

COMPANÍE1 s.f. Însoțire, tovărășie. ◊ (În trecut) Damă de companie = Persoană angajată (într-o familie burgheză) pentru a îngriji o persoană bătrână sau bolnavă. 2. Grup de persoane care-și petrec timpul împreună, care se distrează împreună. 3. Societate pentru exploatarea ținuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia].

COMPÁNIE2 s.f. Subunitate (la infanterie sau la alte arme speciale) care intră în compunerea batalionului. [< fr. compagnie, cf. it. compagnia].

COMPANÍE1 s. f. 1. însoțire, tovărășie. 2. grup de persoane care-și petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj. 3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăților industriale, comerciale, de transport etc. (< fr. compagnie, /3/engl. company)

COMPÁNIE2 s. f. subunitate militară care intră în compunerea batalionului. (< rus. companniia, fr. compagnie, it. compagnia)

COMPÁNIE ~i f. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul (sub ordinele unui căpitan). [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie

COMPANÍE ~i f. 1) Grup de persoane unite prin relații de prietenie. 2) Reuniune de persoane care își petrec timpul liber împreună; societate. 3) Întreprindere comercială sau industrială cu un statut propriu; societate. [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie, engl. company

companie f. 1. reunire de persoane: companie numeroasă; 2. asociațiune de învățați, de industriași: companie de căi ferate; și compania (et C-ie), formulă înlocuind pe o firmă comercială numele asociaților cari nu figurează pe dânsa; 3. corp de trupe comandat de un căpitan: fiecare companie are patru ofițeri; 4. odinioară, asociațiune de negustori.

*compánie f. (rus. kompániĭa, d. fr. compagnie, care vine d. pain, pîne; vfr. compain, tovarăș, cu care mănîncĭ pînea împreună; it. compagnia. V. cumpanie). Arm. Trupă pedestră (sfert de batalion) comandată de un căpitan. Companíe (fr. -gnie, it. -gnia). Grupă, ceată. Tovărășie, asociațiune, societate comercială saŭ alt-fel. Și compania, formulă care, pe o firmă, înlocuĭește numele celor-lalțĭ asociațĭ. În companíe, împreună, în tovărășie: în companíe cu cineva, în companía luĭ. Damă de companíe, damă care ține tovărășie alteĭa. V. guvernantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

companíe (tovărășie, societate economică) s. f., art. companía, g.-d. art. companíei; pl. companíi, art. companíile

compánie (mil.) s. f. (sil. -ni-e), art. compánia (sil. -ni-a), g.-d. art. compániei; pl. compánii, art. compániile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPÁNIE s. (MIL.) (înv. și pop.) roată.

COMPANIE s. anturaj, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (Se afla în ~ unor tineri.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

compáníe (-íi), s. f.1. Subunitate militară mai mare decît plutonul și mai mică decît batalionul. – 2. Tovărășie, însoțire. – 3. Grup mic de persoane care își petrec vremea împreună, societate. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți. – Var. (înv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) și apoi din fr. compagnie. S-a specializat în compánie „companie militară” și companíe, cu toate celelalte sensuri ale cuvîntului sp. sau fr.Der. companist, s. m. (înv., negustor asociat companiei comercianților greci din Trans., sec. XVIII); companion, s. m. (tovarăș), înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMPANIA INDIILOR ORIENTALE 1. Companie comercială engleză, întemeiată în 1600 de un grup de negustori londonezi pentru comerțul cu India, SE Asiei și China. A avut un rol hotărîtor în expansiunea colonială britanică în această parte a lumii; și-a încetat activitatea în 1858. 2. Companie comercială olandeză, întemeiată în 1602; a avut un rol în crearea imp. colonial olandez; și-a încetat activitatea în 1798. 3. Companie comercială franceză, întemeiată în 1664 și organizată din inițiativa lui Colbert în scopul instituirii monopolului francez asupra comerțului cu India; în 1719 a fuzionat cu Compania Occidentală, întemeiată de John Law. Și-a încetat activitatea în 1794.

Intrare: companie
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • companie
  • compania
plural
  • companii
  • companiile
genitiv-dativ singular
  • companii
  • companiei
plural
  • companii
  • companiilor
vocativ singular
plural