17 definiții pentru companie

COMPANÍE1, companii, s. f. 1. Tovărășie, însoțire. ◊ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i țină de urât. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. 3. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie.

COMPÁNIE2, companii, s. f. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul. ◊ Companie de onoare = denumire a unei companii2 care îndeplinește rolul de gardă de onoare. – Din fr. compagnie, it. compagnia.

companíe (tovărășie, societate economică) s. f., art. companía, g.-d. art. companíei; pl. companíi, art. companíile

compánie (mil.) s. f. (sil. -ni-e), art. compánia (sil. -ni-a), g.-d. art. compániei; pl. compánii, art. compániile (sil. -ni-i-)

COMPÁNIE s. (MIL.) (înv. și pop.) roată.

COMPANÍE1 s.f. Însoțire, tovărășie. ◊ (În trecut) Damă de companie = Persoană angajată (într-o familie burgheză) pentru a îngriji o persoană bătrână sau bolnavă. 2. Grup de persoane care-și petrec timpul împreună, care se distrează împreună. 3. Societate pentru exploatarea ținuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia].

COMPÁNIE2 s.f. Subunitate (la infanterie sau la alte arme speciale) care intră în compunerea batalionului. [< fr. compagnie, cf. it. compagnia].

COMPANÍE1 s. f. 1. însoțire, tovărășie. 2. grup de persoane care-și petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj. 3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăților industriale, comerciale, de transport etc. (< fr. compagnie, /3/engl. company)

COMPÁNIE2 s. f. subunitate militară care intră în compunerea batalionului. (< rus. companniia, fr. compagnie, it. compagnia)

compáníe (-íi), s. f.1. Subunitate militară mai mare decît plutonul și mai mică decît batalionul. – 2. Tovărășie, însoțire. – 3. Grup mic de persoane care își petrec vremea împreună, societate. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți. – Var. (înv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) și apoi din fr. compagnie. S-a specializat în compánie „companie militară” și companíe, cu toate celelalte sensuri ale cuvîntului sp. sau fr.Der. companist, s. m. (înv., negustor asociat companiei comercianților greci din Trans., sec. XVIII); companion, s. m. (tovarăș), înv.

COMPÁNIE ~i f. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul (sub ordinele unui căpitan). [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie

COMPANÍE ~i f. 1) Grup de persoane unite prin relații de prietenie. 2) Reuniune de persoane care își petrec timpul liber împreună; societate. 3) Întreprindere comercială sau industrială cu un statut propriu; societate. [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie, engl. company

companie f. 1. reunire de persoane: companie numeroasă; 2. asociațiune de învățați, de industriași: companie de căi ferate; și compania (et C-ie), formulă înlocuind pe o firmă comercială numele asociaților cari nu figurează pe dânsa; 3. corp de trupe comandat de un căpitan: fiecare companie are patru ofițeri; 4. odinioară, asociațiune de negustori.

*compánie f. (rus. kompániĭa, d. fr. compagnie, care vine d. pain, pîne [!]; vfr. compain, tovarăș, cu care mănîncĭ pînea împreună; it. compagnia. V. cumpanie). Arm. Trupă pedestră (sfert de batalion) comandată de un căpitan. Companíe (fr. -gnie, it. -gnia). Grupă, ceată. Tovărășie, asociațiune, societate comercială saŭ alt-fel. Și compania, formulă care, pe o firmă, înlocuĭește numele celor-lalțĭ asociațĭ. În companíe, împreună, în tovărășie: în companíe cu cineva, în companía luĭ. Damă de companíe, damă care ține tovărășie alteĭa. V. guvernantă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMPANÍE s. anturaj, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofíe. (Se afla în ~ unor tineri.)

COMPANIA INDIILOR ORIENTALE 1. Companie comercială engleză, întemeiată în 1600 de un grup de negustori londonezi pentru comerțul cu India, SE Asiei și China. A avut un rol hotărîtor în expansiunea colonială britanică în această parte a lumii; și-a încetat activitatea în 1858. 2. Companie comercială olandeză, întemeiată în 1602; a avut un rol în crearea imp. colonial olandez; și-a încetat activitatea în 1798. 3. Companie comercială franceză, întemeiată în 1664 și organizată din inițiativa lui Colbert în scopul instituirii monopolului francez asupra comerțului cu India; în 1719 a fuzionat cu Compania Occidentală, întemeiată de John Law. Și-a încetat activitatea în 1794.

Intrare: companie

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular companie compania
plural companii companiile
genitiv-dativ singular companii companiei
plural companii companiilor
vocativ singular
plural