opțiuni
  • info

12 definiții pentru combatant (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBATANT, -Ă, combatanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care ia (sau este apt să ia) parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. ♦ Fig. Care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei. – Din fr. combattant.

combatant, ~ă [At: PAS, Z. III, 29 / Pl: ~nți, ~e / E: fr combattant] 1-2 smf, a (Om) care ia parte la lupte. 3-4 smf, a (Om) care aparține unei unități militare de luptă. 5-6 smf, a (Fig) (Om) care militează activ pentru triumful unor idei.

COMBATANT, -Ă, combatanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care ia (este apt să ia) parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. ♦ Fig. Care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei. – Din fr. combattant.

COMBATANT, -Ă, combatanți, -te, adj. 1. Care ia parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. Partea combatantă a regimentului era pe front. PAS, Z. III 29. ◊ (Substantivat) Unități de combatanți. 2. Fig. Care luptă, care militează pentru triumful unor idei. Scriitor combatant. ◊ (Substantivat) Combatant cu condeiul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 184, 3/1.

COMBATANT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă. ♦ (Fig.) Cel care luptă activ (pentru o idee, pentru un scop etc.). [< fr. combattant].

COMBATANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă. ◊ (fig.) luptător activ (pentru o idee, un scop etc.). (

COMBATANT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care ia parte la lupte; participant la război. 2) fig. Care luptă activ pentru o cauză; luptător înfocat; militant. /<fr. combattant

combatant m. 1. om înarmat pentru răsboiu; 2. care iea parte la luptă, luptător.

*combatánt, -ă adj. și s. (fr. combattant). Care combate, care se bate, luptător (maĭ ales cu armele): sanitariĭ armateĭ nu-s combatanțĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

combatant adj. m., s. m., pl. combatanți; adj. f., s. f. combatantă, pl. combatante

combatant adj. m., s. m., pl. combatanți; adj. f., s. f. combatantă, pl. combatante

combatant adj. m., s. m., pl. combatanți; f. sg. combatantă, pl. combatante

Intrare: combatant (adj.)
combatant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combatant
  • combatantul
  • combatantu‑
  • combatantă
  • combatanta
plural
  • combatanți
  • combatanții
  • combatante
  • combatantele
genitiv-dativ singular
  • combatant
  • combatantului
  • combatante
  • combatantei
plural
  • combatanți
  • combatanților
  • combatante
  • combatantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combatant, combatanțisubstantiv masculin
combatantă, combatantesubstantiv feminin
combatant, combatantăadjectiv

  • 1. (Persoană) care ia (sau este apt să ia) parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: luptător
    • format_quote Partea combatantă a regimentului era pe front. PAS, Z. III 29. DLRLC
    • format_quote Unități de combatanți. DLRLC
    • 1.1. figurat (Persoană) care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: militant
      • format_quote Scriitor combatant. DLRLC
      • format_quote Combatant cu condeiul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 184, 3/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.