COMBATANT, -Ă, combatanți, -te, adj. 1. Care ia parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. Partea combatantă a regimentului era pe front. PAS, Z. III 29. ◊ (Substantivat) Unități de combatanți. 2. Fig. Care luptă, care militează pentru triumful unor idei. Scriitor combatant. ◊ (Substantivat) Combatant cu condeiul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 184, 3/1.