COCĂ³ s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. sb. koka, it. cucco.

cocă³ sfs [At: VICIU, GL. / E: cf srb koka, it cucco] (Reg; în graiul copiilor sau ca termen dezmierdător) 1 Prunc. 2 Păpușă. 3-4 (Șhp; îf coca) Supranume dat fetelor și băieților.

COCĂ sf. 1 Cleiu făcut din făină amestecată cu apă, de lipit, în spec. hîrtie: spetezele mai adese se lipesc cu ~ (ISP.) ¶ 2 Aluat de făină frămîntat și pregătit pentru facerea pîinii; F a se face ~, a se îmbăta strașnic: Bea de se turtește și ~ se face (PANN) [coace].

COCĂ³ s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. scr. koka, it. cucco.

COCĂ² s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic (indiferent de sex).

COCĂ³ s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Comp. sb. koka « pui » (it. cucco).

COCĂ³ f. pop. 1) Copil mic; creatură infantilă. 2) Jucărie care înfățișează un copil mic; păpușă. [G.-D. cocii] /cf. sb. koka, it. cucco

cocă m. Mold. și Tr. copil mic, prunc. [Vorbă luată din graiul copiilor (v. cocon)].

1) cocă f., pl. ĭ (imit. înrudit cu vgr. kókkos, bobiță, goagă, cocinilă, lat. coccum, cocinilă; ngr. kokki, kikki, kokŭ, oŭ; alb. kok, kŏkĭe, bobiță; mrom. cocă, fruct comestibil; megl. cocă, cap; it. cocco, oŭ, cocca, găină; ven. coca, cuca, nucă, cap; sîrb. koka, găină; bg. koka, fetiță, și cu rom. coc 1, cocon, copil bob, cocoloș, cocoașe, goagă, gogoașă, pupă 2 ș. a. multe. V. și REW. 2009). Trans. Mold. Copil, maĭ ales fetiță (maĭ mare de cît cocuța). Epitet alinător unuĭ copil, chear băĭat.

coc⁶ sn vz cocă¹

cocă¹ (aluat, copil) s. f., g.-d. art. cocăi

cocă¹ (copil, aluat) s. f., g.-d. art. cocăi

cocă (copil, aluat) s. f., g.-d. art. cocăi

cocă, gen. cocăi

COCĂ s. v. nou-născut, prunc, sugaci, sugar.

cocă s. v. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR.