11 definiții pentru coțcar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coțcár sm [At: NEGRUZZI, S. I, 92 / Pl: ~i / E: coțcă + -ar] (Mol) Pungaș.

COȚCÁR, coțcari, s. m. (Fam.) Șarlatan, pungaș. – Coțcă + suf. -ar.

COȚCÁR, coțcari, s. m. (Fam.) Șarlatan, pungaș. – Coțcă + suf. -ar.

COȚCÁR, coțcari, s. m. Șarlatan, pungaș, om necinstit. Avurăm coțcari care... au făcut contrabandă și au calicit țara. PAS, Z. III 62. Coțcarul acela e în stare să-mi pustiască împărăția! NEGRUZZI, S. I 92.

COȚCÁR ~i m. Persoană necinstită, care înșală pe alții, profitând de naivitatea și credulitatea lor; potlogar; șarlatan; escroc; impostor. /coțcă + suf. ~ar

coțcar m. Mold. pungaș, escroc: ha! coțcărule, cu de astea ’mi umbli? AL.

coțcár m. (d. coțcă; sîrb. kockar). Est. Pungaș, escroc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coțcár (fam.) s. m., pl. coțcári

coțcár s. m., pl. coțcári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COȚCÁR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

coțcar s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

coțcar, coțcari s. m. pungaș, șarlatan

Intrare: coțcar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coțcar
  • coțcarul
  • coțcaru‑
plural
  • coțcari
  • coțcarii
genitiv-dativ singular
  • coțcar
  • coțcarului
plural
  • coțcari
  • coțcarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)