CLARITATE s. f. 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare (1); limpezime, puritate. ♦ Calitatea sunetului sau a vocii de a răsună distinct și precis. 2. Calitate a gîndirii sau a modului de exprimare de a fi ușor de înțeles, deslușit, lămurit. ♦ Loc. adv. Cu claritate = cu precizie; clar, limpede, lămurit. – Lat. lit. claritas, -atis (fr. clarité).