cioltar sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 209 / V: ciortan, ciul~, (înv, pbl greșeală) sol~ / Pl: ~e / E: tc çoltar cf bg чултар, srb coltar, mg cso(l)tár, pn czoldar] (Reg) 1 Țesătură împodobită cu cusături care era pusă sub șaua calului Si: (reg) abai, harșa, ibânci, șabracă, țol, valtrap. 2 Covor țărănesc țesut care se pune pe perete Cf scoarță, chilim. 3 Scurteică (1).