7 definiții pentru chiștoc (copil)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiștoc, ~oa smf [At: DICȚ. / V: chioștec2 / Pl: ~oci, ~oace / E: nct] 1-2 (Fam; arg) Băiat (fată) mic(ă) și îndesat(ă) Si: prichindel. 3 (Pop) Muc de țigară.

CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri.Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec.

CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștócuri.Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec.

CHIȘTÓC2 ~ci m. fig. Copil mic; prichindel; puradel. /Orig. nec.

chiștóc n., pl. oace (var. din chĭostec). Mold. Fam. Muc de țigară saŭ rest dintr’un lucru maĭ mare. Fig. (masc.). Prichindel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci

chiștóc (copil) s. m., pl. chiștóci

Intrare: chiștoc (copil)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiștoc
  • chiștocul
  • chiștocu‑
plural
  • chiștoci
  • chiștocii
genitiv-dativ singular
  • chiștoc
  • chiștocului
plural
  • chiștoci
  • chiștocilor
vocativ singular
  • chiștocule
  • chiștoce
plural
  • chiștocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiștoc, -oacă (copil) chiștoacă chiștoc

etimologie: