Definiția cu ID-ul 429127:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catastíf (catastífe), s. n. – Carte, registru. – Var. (înv.) catastiv, catastih. Ngr. ϰατάστιχον (Murnu 11; cf. REW 1762); cf. cadastru.Der. catastișel, s. f. (înv., codicil).