Definiția cu ID-ul 429127:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
catastif (catastife), s. n. – Carte, registru. – Var. (înv.) catastiv, catastih. Ngr. ϰατάστιχον (Murnu 11; cf. REW 1762); cf. cadastru. – Der. catastișel, s. f. (înv., codicil).