18 definiții pentru camarad

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAMARAD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.

CAMARAD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.

camarad, ~ă smf [At: MACEDONSKI, O. III, 112/ Pl: ~azi, ~e / E: fr camarade] 1-4 Tovarăș, coleg de arme, de școală, de muncă etc. 5 (Pex) Prieten.

CAMARAD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. (Folosit mai ales în vechea armată) Prieten, coleg. Un camarad de la Malu-Surpat îl vesti la cazarmă pe fruntaș că i-au venit cei de-acasă. SADOVEANU, M. C. 78. Tata m-a privit ca un bun camarad. SADOVEANU, N. F. 45. Între doi inși, foști camarazi de școală... s-au schimbat... scrisori. MACEDONSKI, O. III 112.

CAMARAD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Prieten, coleg. – Fr. camarade.

CAMARAD, -Ă s.m. și f. Tovarăș de arme, de clasă; coleg. [< fr. camarade, cf. sp. camarada – cei care dorm într-o cameră].

CAMARAD, -Ă s. m. tovarăș de arme, de clasă, de studii. (< fr. camarade, sp. camarada)

CAMARAD ~dă (~zi, ~de) m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii. /<fr. camarade

camarad m. cel ce duce cu altul acelaș fel de vieață sau de ocupațiune: camarad de școală.

*camarád m. (fr. camarade, d. sp. camarada, coleg, d. cámara, cameră). Coleg, tovarăș (maĭ ales în armată). V. singhel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

camarad s. m., pl. camarazi

camarad s. m., pl. camarazi

camarad s. m., pl. camarazi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CAMARAD s. v. coleg.

CAMARAD s. tovarăș, (reg., mai ales în Ban. și Transilv.) ortac, (prin Transilv. și Ban.) tărșag, (înv.) cardaș, tovărășie. (~zi de arme, de drum.)

CAMARAD s. tovarăș, (reg., mai ales in Ban. și Transilv.) ortac, (prin Transilv. și Ban.) tărșag, (înv.) cardaș, tovărășie. (~ de arme, de drum.)

camarad s. v. COLEG.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

camarad (camarazi), s. m. – Tovarăș, prieten. Fr. camarade.Der. camaraderesc, adj.; camaraderește, adv.; camaraderie, s. f.

Intrare: camarad
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • camarad
  • camaradul
  • camaradu‑
plural
  • camarazi
  • camarazii
genitiv-dativ singular
  • camarad
  • camaradului
plural
  • camarazi
  • camarazilor
vocativ singular
  • camaradule
  • camarade
plural
  • camarazilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

camarad, camarazisubstantiv masculin
camara, camaradesubstantiv feminin

  • 1. Tovarăș de arme, de clasă, de studii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un camarad de la Malu-Surpat îl vesti la cazarmă pe fruntaș că i-au venit cei de-acasă. SADOVEANU, M. C. 78. DLRLC
    • format_quote Tata m-a privit ca un bun camarad. SADOVEANU, N. F. 45. DLRLC
    • format_quote Între doi inși, foști camarazi de școală... s-au schimbat... scrisori. MACEDONSKI, O. III 112. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.