18 definiții pentru camarad


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

camarád, ~ă smf [At: MACEDONSKI, O. III, 112/ Pl: ~azi, ~e / E: fr camarade] 1-4 Tovarăș, coleg de arme, de școală, de muncă etc. 5 (Pex) Prieten.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. (Folosit mai ales în vechea armată) Prieten, coleg. Un camarad de la Malu-Surpat îl vesti la cazarmă pe fruntaș că i-au venit cei de-acasă. SADOVEANU, M. C. 78. Tata m-a privit ca un bun camarad. SADOVEANU, N. F. 45. Între doi inși, foști camarazi de școală... s-au schimbat... scrisori. MACEDONSKI, O. III 112.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Prieten, coleg. – Fr. camarade.

CAMARÁD, -Ă s.m. și f. Tovarăș de arme, de clasă; coleg. [< fr. camarade, cf. sp. camarada – cei care dorm într-o cameră].

CAMARÁD, -Ă s. m. tovarăș de arme, de clasă, de studii. (< fr. camarade, sp. camarada)

CAMARÁD ~dă (~zi, ~de) m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii. /<fr. camarade

camarad m. cel ce duce cu altul acelaș fel de vieață sau de ocupațiune: camarad de școală.

*camarád m. (fr. camarade, d. sp. camarada, coleg, d. cámara, cameră). Coleg, tovarăș (maĭ ales în armată). V. singhel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

camarád s. m., pl. camarázi

camarád s. m., pl. camarázi

camarádă s. f., g.-d. art. camarádei; pl. camaráde

camarádă s. f., g.-d. art. camarádei; pl. camaráde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAMARÁD s. tovarăș, (reg., mai ales în Ban. și Transilv.) ortac, (prin Transilv. și Ban.) tărșag, (înv.) cardaș, tovărășie. (~zi de arme, de drum.)

CAMARAD s. tovarăș, (reg., mai ales in Ban. și Transilv.) ortac, (prin Transilv. și Ban.) tărșag, (înv.) cardaș, tovărășie. (~ de arme, de drum.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

camarád (camarázi), s. m. – Tovarăș, prieten. Fr. camarade.Der. camaraderesc, adj.; camaraderește, adv.; camaraderie, s. f.

Intrare: camarad
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • camarad
  • camaradul
  • camaradu‑
plural
  • camarazi
  • camarazii
genitiv-dativ singular
  • camarad
  • camaradului
plural
  • camarazi
  • camarazilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)