CAFEA, (2) cafele, s. f. 1. Sămânța arborelui de cafea folosită (de obicei sub formă de pulbere) în alimentație. 2. Băutură preparată din cafea (1) prăjită și râșnită sau dintr-un surogat. ◊ Cafea espresso = cafea concentrată, preparată într-un aparat special. Cafea filtru = cafea preparată cu ajutorul filtrului. – Din tc. kahve, ngr. kafés, fr. café.

cafea sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 291/26 / V: (tcî) cahve, (înv) cahvea, (Ban; sbm) cafă, (înv) ~fei sms, cafeu sn, cavei sn / Pl: ~ele / E: tc kahve, ngr ϰαφες, fr café pn kafej, srb kafa] 1 (Șîs Arborele de ~) Arbore mic (ca o tufă), din familia rubiaceelor, cu flori albe, plăcut mirositoare, crescute în smoc la baza frunzelor lucioase și sempervirescente, cultivat în zonele tropicale din America Latină, Africa și Asia (genul Coffea). 2 (Csc) Sămânță a arborelui de cafea (1). 3-4 Băutură (caldă și îndulcită) preparată din cafea (2) prăjită și râșnită sau dintr-un surogat. 5 (Îs) ~ neagră sau (înv) ~ sadea Cafea (3) fără zahăr. 6 (Bot; reg; șip; șîf cafei) Niprală (1) (Lupinus albuș). 7 (Bot; reg; lpl) Niprală (2) (Lupinus luteus). 8 (Reg; șîf cafei) Plantă ornamentală leguminoasă Si: (reg) ghiocei (Lupinus mutabilis). 9 (Bot; reg; șîf cafei, cavei; șîs ~ americană) Cafeluțe (7). 10 (Bot; reg; șip; șîf cafei, cafeu) Cafeluțe (8) (Lupinus varius).

CAFEA, (2) cafele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Sămânța arborelui de cafea. 2. Băutură preparată din cafea (1) prăjită și râșnită sau dintr-un surogat. – Din tc. kahve, ngr. kafés, fr. café.

CAFEA, (2) cafele, s. f. 1. (Numai la sg., cu sens colectiv) Sămînța unui arbust din regiunile tropicale (Coffea arabica), care se folosește la prepararea băuturii cu același nume. Cafea prăjită. 2. Băutură preparată din boabe de cafea prăjite și rîșnite, sau dintr-un surogat. Cafea neagră. Cafea cu lapte. ▭ Și nu puteai să ne aduci pînă acum cafeaua? SEBASTIAN, T. 43. Cuconu Ioniță își mîntuia de sorbit cafeaua stînd jos. HOGAȘ, DE. II 87. Cafea turcească v. turcesc. Cafea nemțească v. nemțesc.^[1] ♦ Momentul cînd se ia această băutură. Tocmai după masă, la cafea, își aduse aminte de scrisoare. BART, E. 242.

CAFEA, (2) cafele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Sămînța unui arbust din regiunile tropicale (Coffea arabica). 2. Băutură preparată din cafea (1) prăjită și rîșnită sau dintr-un surogat (și cafea(1)). – Tc. kahve.

CAFEA ~ele f. 1): Arbore de ~ arbore sau arbust tropical cultivat pentru semințele lui comestibile; cafeu. 2) Sămânță a cafeului. 3) Praf obținut prin măcinarea semințelor de cafeu. 4) Băutură preparată din acest praf (sau dintr-un surogat). ~ neagră. [Art. cafeaua; G.-D. cafelei] /<turc. kahve, ngr. kafes, fr. café

cafea f. 1. bobul cafeului; 2. băutură făcută din acest bob, uscat și pulverizat: a bea trei cafele pe zi. [Turc. KAVÈ].

cafeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffé, fr. café). Un copăcel rubiaceŭ african care face niște boabe care se prăjesc, se rîșnesc și se ferb în apă ca să dea o plăcută băutură neagră care se bea îndulcită cu zahăr (cofféa arábica): plantațiunĭ de cafea. Boabele acestuĭ copăcel: un sac de cafea. Băutura făcută din aceste boabe: o ceașcă de cafea. – Cafeaŭa e originară din Abisinia, unde crește sălbatică, ca și pin Mozambic și Angola. Azĭ se cultivă foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica și Brazilia (Rio), de unde vin cele maĭ renumite felurĭ de cafea. Se zice că efectele eĭ aŭ fost observate întîĭa oară de un cĭoban ale căruĭ oĭ mîncase frunze orĭ boabe de cafea și începuse a sări. Populațiunea Galla (Abisinia) mînca boabe de cafea prăjite în unt. Pe la sfîrșitu secululuĭ XV un Arab descoperi băutura cafeleĭ, care apoĭ se răspîndi ĭute în tot Orientu. În Francia a fost adusă la 1654, ĭar la Paris s’a băut la 1669. La început, fiind-că alungă somnu, fu denunțată ca vătămătoare. Dar curînd obiceĭu de a o sorbi se răspîndi în toată lumea. V. capuținer, gingirlie, șfarț.

cafă sf vz cafea

cafei sms vz cafea

cafeu¹ sn vz cafea

cahfea sf vz cafea

cahve sf vz cafea

cavei sn vz cafea

cavie sf [At: CV, 1949 nr 3, 34 / Pl: nct / E: mg kavé] (Mgm; înv) Cafea (1).

cafea-dulciuri s. f. Tip de magazin alimentar profilat pe vânzarea cafelei și a dulciurilor ◊ „Pe o distanță foarte scurtă, patru magazine de cafea-dulciuri din centrul Bucureștiului sunt închise în fiecare luni.” R.l. 3 VII 74 p. 5 (din cafea + dulciuri)

cafea-filtru s. f. (alim.) Cafea preparată cu ajutorul filtrului ◊ „În Târgoviște s-a deschis o unitate tip «Express» destinată consumatorilor de cafea. Nu se poate însă servi cafea-filtru, așa cum ar fi normal, chiar dacă noua unitate este dotată și cu aparat modern destinat acestui scop. Aparatul în cauză este folosit drept [...] oală pentru încălzit apă și nicidecum pentru prepararea cafelei-filtru. Cu apa încălzită în aparat se prepară însă nes-cafe.” R.l. 5 IX 75 p. 5 (din fr. café-filtre; cf. engl. cafe-filtre; BD 1970)

cafea (sămânță; produs; băutură) s. f., art. cafeaua, g.-d. art. cafelei; (porții; sorturi) pl. cafele

cafea (băutură) s. f., art. cafeaua, g.-d. art. cafelei; pl. cafele, art. cafelele

cafea s. f., art. cafeaua, g.-d. art. cafelei; pl. cafele

cafea, -fele.

cafea-filtru s. f.

CAFEA s. v. lupin.

CAFEA s. v. cafeluță.

cafea s. v. CAFELUȚE.

CAFEA NEMȚEASCĂ s. v. filtru, șvarț.

cafea nemțească s. v. FILTRU. ȘVARȚ.

cafea (cafele), s. f. – 1. Sămînța arborelui de cafea. – 2. Băutură preparată din cafea. – Mr., megl. café. Tc. kahve, arab. qahwa (Șeineanu, II, 71; Meyer 164; Lokotsch 1005; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰαφές, alb., bg. kafé. Anterior sec. XVII. S-a contaminat în epoca modernă cu termenii identici occidentali (it. caffé, fr., sp. café), din care provin der. neol. cafeină, s. f.; cafeism, s. n.; cafetier, s. m.; cafetieră, s. f. – Der. cafeluță, s. f. (cafea; lupin, Lupinus albus); cafeniu, adj. (culoarea cafelei); cafegiu, s. m. (slujitor la curtea domnească însărcinat cu servirea cafelei; proprietar al unei cafenele; persoană care bea cu plăcere cafea, sau care o prepară bine), din tc. kahveci, cf. ngr. ϰαφετζής, bg. kafedžija; cafegioaică, s. f. (persoană iubitoare de cafea); cafegi-bașa, s. m. (căpetenie peste cafegii, boier de rangul trei care se bucura de privilegiul de a servi cafea la mesele festive, și de dijma pe cafeaua vîndută în toată țara), din tc. kahveci bași (sec. XVIII). Cf. cafenea, s. f. (cafenea, café-bar), mr. cafiné, megl. cavine din tc. kahve hane, cf. ngr. ϰαφενές, alb., bg. kafené (› Trans., Banat căfană); cafeșantan, s. n. (bar de noapte, cu muzică și program artistic), din fr. café-chantant, se folosește și în forma șantan, cu o nuanță intens depreciativă („bordel”).

cavei, caveiuri, s.n. (dial.) Cafea. – Var. de la cafea (MDA); e posibil ca var. cavei să derive din magh. kávé „cafea”.

cavei, caveiuri, s.n. – (reg.) Cafea. – Var. de la cafea (MDA) (< tc. kahve, kave < arab. quahwa); e posibil ca forma cavei să derive din magh. kávé „cafea”.

(A face) capul calendar (sau călindar). Expresia e veche și trebuie să fi pornit de la faptul că un calendar e o „mică enciclopedie”, conținind numeroase cifre și date astronomice, istorice, biografice etc., care nu poi fi lesne memorate. De aici, vorba populară: „a face cuiva capul călindar”, care înseamnă „a zăpăci”. Astfel e folosită expresia de Coșbuc, în versurile: „Tu-mi faci capul călindar! Nu te cred și nu se poate!”, sau de Mihail Sadoveanu, în romanul Mitrea Cocor: „Cu prostiile voastre îmi faceți capul călindar”. FOL.

a face (cuiva) cafeaua expr. a complota împotriva cuiva; a se răzbuna (pe cineva).

cafă, cafe s. f. cafea.