13 definiții pentru căpiat

din care

Explicative DEX

CĂPIAT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. [Pr.: -pi-at] – V. căpia.

căpiat1 sn [At: H V, 396 / P: ~pi-at / E: căpia] (Pop) 1 Cenuroză. 2 Nebunie.

căpiat2, ~ă a [At: ECONOMIA, 95/22 / P: ~pi-at / Pl: ~ați, ~e / E: căpia] 1 (Pop) (D. ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2 (Fig) Nebun.

CĂPIAT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Despre ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. [Pr.: -pi-at] – V. căpia.

CĂPIAT, -Ă, căpiați-te, adj. 1. (Despre animale) Atins de capie; capiu (1). 2. Fig. (Despre oameni) Smintit, țicnit. De cine doru se leagă, Nu mai ține mintea-ntreagă, Că se culcă îmbrăcat Și se scoală căpiat. HODOȘ, P. P. 39. – Pronunțat: -pi-at.

CĂPIAT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Despre ovine și bovine) Atins de capie. 2. Fig. (Fam.) Scrîntit, țicnit, nebun. – V. căpia.

Sinonime

CĂPIAT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

căpiat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

Regionalisme / arhaisme

căpiat¹, s.n. (pop.) Capie, nebunie; boală a oilor: „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria, 2004: 1.072). – Din căpia (MDA).

căpiat², -ă, căpiați, -te, adj. (pop.) Atins de capie (cenuroză). – Din căpia (MDA).

căpiat1, s.n. – (pop.) Capie, nebunie; boală a oilor. „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria, 2004: 1.072). – Din căpia „a se îmbolnăvi de cenuroză” (MDA).

căpiat2, -ă, căpiați, -te, adj. – (pop.) Atins de capie (cenuroză). – Din căpia (MDA).

căpiat, s.n. – Capie; boală a oilor. „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria 2004: 1.072). – Din căpia „a se îmbolnăvi de cenuroză” (< capie).

Intrare: căpiat
căpiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpiat
  • căpiatul
  • căpiatu‑
  • căpia
  • căpiata
plural
  • căpiați
  • căpiații
  • căpiate
  • căpiatele
genitiv-dativ singular
  • căpiat
  • căpiatului
  • căpiate
  • căpiatei
plural
  • căpiați
  • căpiaților
  • căpiate
  • căpiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpiat, căpiaadjectiv

etimologie:
  • vezi căpia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.