10 definiții pentru căciuli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

căciulí vr [At: GHICA, S. 664 / Pzi: ~lésc / E: căciulă] 1 A se ploconi în fața cuiva pentru a obține ceva. 2 A cere ceva cu umilință.

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «înaintea») A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva, a cere ceva în chip umil; a se pleca. Voind să văd pe Alexandrescu la spătărie, unde era închis, mi-a trebuit să alerg o săptămînă să mă căciulesc pe la toate autoritățile civile și militare, de la dorobanț pînă la vornicul cel mare. GHICA, S. 664. Decît să mă căciulesc, Mai bine să haiducesc! ALECSANDRI, P. P. 160.

A SE CĂCIULÍ mă ~ésc intranz. A se închina cu umilință (scoțând căciula) pentru a obține o favoare. /Din căciulă

căciuli v. 1. a-și scoate căciula, a face plecăciuni; 2. fig. a se umili (spre a obține ceva).

căcĭulésc (mă) v. refl. Îmĭ scot căcĭula. Fig. Mă umilesc înaintea cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!căciulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căciuléște, imperf. 3 sg. se căciuleá; conj. prez. 3 să se căciuleáscă

căciulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căciulésc, imperf. 3 sg. căciuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. căciuleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili.

căciuli vb. v. ÎNJOSI. PLOCONI. UMILI.

Intrare: căciuli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căciuli
  • căciulire
  • căciulit
  • căciulitu‑
  • căciulind
  • căciulindu‑
singular plural
  • căciulește
  • căciuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căciulesc
(să)
  • căciulesc
  • căciuleam
  • căciulii
  • căciulisem
a II-a (tu)
  • căciulești
(să)
  • căciulești
  • căciuleai
  • căciuliși
  • căciuliseși
a III-a (el, ea)
  • căciulește
(să)
  • căciulească
  • căciulea
  • căciuli
  • căciulise
plural I (noi)
  • căciulim
(să)
  • căciulim
  • căciuleam
  • căciulirăm
  • căciuliserăm
  • căciulisem
a II-a (voi)
  • căciuliți
(să)
  • căciuliți
  • căciuleați
  • căciulirăți
  • căciuliserăți
  • căciuliseți
a III-a (ei, ele)
  • căciulesc
(să)
  • căciulească
  • căciuleau
  • căciuli
  • căciuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căciuli

  • 1. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pleca ploconi umili înjosi 2 exemple
    exemple
    • Voind să văd pe Alexandrescu la spătărie, unde era închis, mi-a trebuit să alerg o săptămînă să mă căciulesc pe la toate autoritățile civile și militare, de la dorobanț pînă la vornicul cel mare. GHICA, S. 664.
      surse: DLRLC
    • Decît să mă căciulesc, Mai bine să haiducesc! ALECSANDRI, P. P. 160.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • căciulă
    surse: DEX '09 DEX '98