19 definiții pentru cățuie căție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cățuie sf [At: (a. 1588) CATASTIF, ap. CUV. D. BĂTR. I, 1941 / Pl: ~ui / E: ngr ϰατζι] 1 Vas de metal sau de lut, cu coadă și cu găurele în pereți, în care se pun cărbuni și tămâie pentru a tămâia în biserică Cf afumătoare, cădelniță. 2 Orice vas în care se arde tămâie (pentru morți). 3 (Pex) Hârb.

CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) cățíe s. f.] – Cf. ngr. katdzí „lopățică pentru jăratic”.

CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) cățíe s. f.] – Cf. ngr. katdzí „lopățică pentru jeratic”.

CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pămînt, cu coadă și cu găurele în pereți, în care se pun cărbuni și peste ei tămîie sau alte aromate, pentru tămîiere sau pentru afumat în încăperi. Ard undeva, în fund, lîngă altar, cîteva cățui cu tămîie. STANCU, D. 444. Cu apărătoarea de cozi de păun ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99. ◊ Fig. Măgulitorii... aleargă cu cățuia, tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258. – Variantă: (regional) cățíe (ODOBESCU, S. I 459, GHICA, S. 33) s. f.

CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) cățíe s. f.] – Ngr. katsí „lopățică pentru jeratic” + suf. -uie.

CĂȚÚIE cățúi f. Vas de metal sau de lut în care se arde tămâie. [Sil. -țu-ie] /<ngr. katsi + suf. ~uie

cățuie f. afumătoare de tămâie; [Din vechiu rom. căță = it. CAZZA].

cățúĭe (est) și cățíe (vest) f. (dim. d. cață orĭ d. ngr. katsi, alb. katsi și katsie, d. it. cazza, cățuĭe, probabil var. din caccía. V. cață și castron și cp. cu REW. 2434). Lopățică de afumat, vas în care se pune jaratic și substanțe aromatice rășinoase (tămîĭe, smirnă). – În Ml. tot -uĭe. V. cădelniță, tămîĭerniță.

CĂȚÍE s. f. v. cățuie.

CĂȚÍE s. f. v. cățuie.

CĂȚÍE s. f. v. cățuie.

CĂȚÍE s. f. v. cățuie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cățúie s. f., art. cățúia, g.-d. art. cățúii; pl. cățúi

cățúie s. f., art. cățúia, g.-d. art. cățúii; pl. cățúi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂȚÚIE s. v. afumătoare.

CĂȚUIE s. afumătoare, casoletă, (prin Ban.) rușcă, (înv.) buhurdar. (În ~ se ard mirodenii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cățúie (cățúi), s. n. – Vas în care se ard mirodenii. – Var. mr. căție. Ngr. ϰατσί „făraș” (Cihac, II, 645; Bogrea, Dacor., IV, 798); cf. alb. katsi(jë), sl. kacija „foc”. La încercările lui Pușcariu de a explica acest cuvînt prin lat. (*cață din lat. cyatus < gr. ϰυάθειον, Pușcariu 320, cf. it. cazzo, sp. cazo; lat. *quatium, Lat. ti, 40) a renunțat însuși autorul în DAR. Nu pare mai probabilă der. din lat. cattia (Iordan, BF, VI, 174).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

cățúie, cățui s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii; cădelniță. În orfevrăria românească s-au creat numeroase cățui de înaltă valoare artistică și care se păstrează și azi (m-rea Tismana, 1508-1512; bis. Trei Ierarhi – Iași, 1639 ș.a.) [Var.: (reg.) cățíe s. f.] – Cf. gr. katdzi.

Intrare: cățuie
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățuie
  • cățuia
plural
  • cățui
  • cățuile
genitiv-dativ singular
  • cățui
  • cățuii
plural
  • cățui
  • cățuilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căție
  • căția
plural
  • cății
  • cățiile
genitiv-dativ singular
  • cății
  • căției
plural
  • cății
  • cățiilor
vocativ singular
plural

cățuie căție

  • 1. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii.
    exemple
    • Ard undeva, în fund, lîngă altar, cîteva cățui cu tămîie. STANCU, D. 444.
      surse: DLRLC
    • Cu apărătoarea de cozi de păun ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99.
      surse: DLRLC
    • figurat Măgulitorii... aleargă cu cățuia, tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258.
      surse: DLRLC

etimologie: