casoletă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 87 / Pl: ~te / E: fr cassolette] 1 (Frm) Vas în care se ard mirodenii. 2 Conținutul unei casolete (1). 3 Vas metalic inoxidabil care servește la sterilizarea și la păstrarea sterilă a pansamentelor și a unor instrumente medicale. 4 Mic recipient în care se păstrează și se servesc la masă anumite feluri de mâncare, în special aperitive. 5 Conținutul unei casolete (5). 6 Ornament în formă de vas, din care ies flăcări, folosit la arcuri de triumf, altare etc.

CASOLETĂ, casolete, s. f. (Franțuzism) Vas în care se ard mirodenii. Ard în casolete flori de plantă-aromatică. ALECSANDRI, P. III 87.

CASOLETĂ, casolete, s. f. 1. Vas metalic care servește la sterilizarea și păstrarea sterilă a pansamentelor și a unor instrumente medicale. 2. (Franțuzism) Vas în care se ard mirodenii. – Fr. cassolette.

CASOLETĂ s.f. 1. Vas în care se ard parfumuri, mirodenii. ♦ Cutie de metal în care se sterilizează feși, vată și instrumente medicale. 2. Ornament în formă de vas, din care ies flăcări, folosit la arcuri de triumf, altare etc. [< fr. cassolette, cf. sp. cazoleta].

CASOLETĂ s. f. 1. vas în care se ard parfumuri, mirodenii. ◊ cutie de metal în care se sterilizează feși, vată, instrumente medicale. 2. ornament în formă de vas din care ies flăcări, la arcuri de triumf, altare etc. (< fr. cassolette)

CASOLETĂ ~e f. 1) Vas inoxidabil în care se sterilizează pansamentul și instrumentele medicale. 2) rar Recipient în care se ard parfumuri și mirodenii. /<fr. cassolette

casoletă f. afumătoare, cățue (AL.) (= fr. cassolette).

casoletă s. f., g.-d. art. casoletei; pl. casolete

casoletă s. f., g.-d. art. casoletei; pl. casolete

casoletă s. f., pl. casolete

CASOLETĂ s. v. afumătoare.

CASOLETĂ s. afumătoare, cățuie, (prin Ban.) rușcă, (înv.) buhurdar. (În ~ se ard mirodenii.)