17 definiții pentru cârpi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârpí [At: TETRAEV. 213 / Pzi: ~pésc / E: bg кръпити] 1 vt A repara, prin coasere sau aplicare a unui petic, un obiect rupt sau descusut Si: a cârpăci (1), a petici. 2 vi (Îe) A ~ (de-a) fuga sau a o ~ de fugă A o rupe la fugă. 3 vt A repara un obiect spart sau crăpat Si: (iuz) meremetisi. 4 vt (Fig) A pălmui pe cineva. 5 vt (Spc) A semăna porumb a doua oară, în locurile unde acesta nu a răsărit. 6 vt (Spc) A planta lăstari într-o vie. 7 vt A lucra ceva superficial, cu greutate Si: (înv) a drege, a încropi. 8 vt (Îe) A-și ~ viața, traiul A-și duce traiul de pe o zi pe alta, cu greutate. 9 vt (Nob) A păcăli. 10 vt (Fig) A inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). 11 vr (Fig) A se împrumuta cu bani pentru a trece o situație dificilă. 12 vr (Fig) A se procopsi cu ceva. 13 vr (Reg) A se însănătoși (după boală). 14 vrr (Fig) A se ajuta cu cineva. 15 vr (Mol) A se îmbăta.

CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ◊ Expr. Cu ochii cârpiți de somn = neputând ține ochii deschiși din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. Fig. A pălmui pe cineva. 4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). – Din sl. krupiti.

CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ◊ Expr. Cu ochii cârpiți de somn = neputându-și ține ochii deschiși din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. Fig. A pălmui pe cineva. 4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). – Din sl. krupiti.

A CÂRPÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălțăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpăci; a petici. ◊ Cu ochii ~iți de somn cu ochii semideschiși din cauza somnului. 2) fig. pop. A lovi cu mâna. 3) (minciuni) A plăsmui la moment. /<sl. krupiti

cârpì v. 1. a drege ceva rupt; 2. a astupa crăpăturile; 3. fig. noi cârpim cerul cu stele EM.; 4. a lucra sau a face rău;. 5 fam. a născoci: cârpește la minciuni; 6. a da lovituri cu palma; 7. fam. a se îmbăta: paremi-se că se cârpește moșneagu AL. [Derivat dela. cârpă].

CÎRPÍ, cîrpesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la un obiect de îmbrăcăminte rupt sau descusut) A petici, a repara, a coase. Omul... umbla cu mîinile în buzunarul unor pantaloni cu genunchii cîrpiți. DUMITRIU, N. 234. Plugarul, într-un cojoc cîrpit, cu cușmă împănată de răsuflători, sta în car, lîngă plugul lui de lemn. CAMILAR, TEM. 47. Știi ce-am auzit?... Că-ți cîrpești singur ciorapii. SEBASTIAN, T. 282. ◊ (Poetic) Voi, pierduți în gînduri sînte, convorbeați cu idealuri; Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri. EMINESCU, O. I 35. ◊ (Cu privire la o persoană) Nevasta mă premenește, Mă spală și mă cîrpește. TEODORESCU, P. P. 294. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte sparte sau crăpate) A drege, a repara. Nu mai izbutea să cîrpească sticla de lampă. CAMILAR, N. I 83. Se lipeau de ferestruici strîmbe cîrpite cu hîrtie... se uitau lung-lung, la pruncii lăsați singuri. CAMILAR, N. I 67. În căsuța babei tot mai lucea o lumină roșiatică prin geamurile cîrpite cu hîrtie. DUNĂREANU, N. 22. ◊ Fig. Nu ți-ai prăsit un ban, să-ți poți cîrpi o nevoie la o vreme grea. VLAHUȚĂ, N. 129. Giudecă tu singură, Măriuco, dacă-mi mai este iertat a hrăni visuri de căsătorie... A zice lumea că m-am uitat la banii tăi, pentru ca să-mi cîrpesc sărăcia. ALECSANDRI, T. 1579. ◊ Expr. A-ți cîrpi viața (sau traiul) = a trăi greu. Vatra în jurul căreia și-au cîrpit zi cu zi traiul, indrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203. Cu ochii cîrpiți de somn = nemaiputîndu-și ține ochii deschiși de somn. Copiii, cu ochii cîrpiți de somn, se duceau la culcare. PAS, Z. IV 28. Ea se sfiește să-i iasă înainte, cu ochii cîrpiți de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 125. 3. Tranz. (Cu privire la oameni) A lovi, a bate. Și tu îi mai dai și dreptate, în loc s-o cîrpești. DUMITRIU, B. F. 41. Grădinarul voind să-l cîrpească, fu oprit de fata cea mai mică. ISPIRESCU, L. 152. ♦ Fig. (Determinat prin «o palmă») A trage, a da (cuiva) o palmă. S-a apropiat de Miai și i-a cîrpit o palmă peste urechi. PREDA, Î. 122. 4. Tranz. Fig. A născoci, a inventa. Ajunge în sat la frate-său, și pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. 5. Refl. Fig. A se ajuta, a-și împlini lipsurile, a se alege cu ceva.

cîrpésc v. tr. (vsl. krpiti, iskrŭpiti, sîrb. krpiti). Dreg, repar (haĭnele, încălțămintele saŭ și alt-ceva). Fig. Garnisesc, decorez: noĭ cîrpim ceru cu stele (Em.). Iron. A cîrpi cuĭva o palmă, a-ĭ trage o palmă. Fam. A cîrpi o minciună, a spune o minciună. V. refl. Fam. Mă îmbat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpésc, imperf. 3 sg. cârpeá; conj. prez. 3 să cârpeáscă

cârpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpésc, imperf. 3 sg. cârpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârpeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRPÍ vb. 1. v. petici. 2. a coase, a prinde, a țese, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țârâi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara. (~ un obiect spart.)

CÂRPÍ vb. v. ameți, chercheli, da, îmbăta, pălmui, trage, turmenta.

CÎRPI vb. 1. a cîrpăci, a petici, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (~ o gheată.) 2. a coase, a prinde, a țese, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țîrîi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara. (~ un obiect spart.)

cîrpi vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. DA. ÎMBĂTA. PĂLMUI. TRAGE. TURMENTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrpí (pésc, cârpít), vb.1. A petici, a coase un obiect rupt. – 2. A repara, a aranja. – 3. A acoperi găurile dintr-un perete. – 4. A completa puieții sau răsadurile unei culturi. – 5. A minți, a născoci lucruri neadevărate. – Megl. cripés „(eu) susțin”. Sl. krŭpiti „a petici” (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu sl. krĕpiti „a întări”, de la krĕpŭ „tare”; cf. bg. kŭrpiă, sb. krpiti, slov. kèrpiti, toți cu sensul de „a petici”. Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate.” Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate”. – Der. cîrpeală, s. f. (petic; mijloc, resursă; oiște suplimentară pentru plugul cu patru boi), cf. bg. kŭrpel „petic; reparație”; cîrpitură, s. f. (petic, cîrpeală; minciună).

cîrpí (cîrpésc, cîrpít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din rom. (cf. REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cîrpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explică acest cuvînt rom. prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu țig. kuripen „a lupta” < sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare întîmplătoare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

a cârpi una expr. a lovi cu palma[1]

  1. În „Argou”: a cârmi una LauraGellner

Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cârpi, cârpesc v t. a pălmui

Intrare: cârpi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârpi
  • cârpire
  • cârpit
  • cârpitu‑
  • cârpind
  • cârpindu‑
singular plural
  • cârpește
  • cârpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârpesc
(să)
  • cârpesc
  • cârpeam
  • cârpii
  • cârpisem
a II-a (tu)
  • cârpești
(să)
  • cârpești
  • cârpeai
  • cârpiși
  • cârpiseși
a III-a (el, ea)
  • cârpește
(să)
  • cârpească
  • cârpea
  • cârpi
  • cârpise
plural I (noi)
  • cârpim
(să)
  • cârpim
  • cârpeam
  • cârpirăm
  • cârpiserăm
  • cârpisem
a II-a (voi)
  • cârpiți
(să)
  • cârpiți
  • cârpeați
  • cârpirăți
  • cârpiserăți
  • cârpiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârpesc
(să)
  • cârpească
  • cârpeau
  • cârpi
  • cârpiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârpi

  • 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coase cârpăci petici repara 5 exemple
    exemple
    • Omul... umbla cu mîinile în buzunarul unor pantaloni cu genunchii cîrpiți. DUMITRIU, N. 234.
      surse: DLRLC
    • Plugarul, într-un cojoc cîrpit, cu cușmă împănată de răsuflători, sta în car, lîngă plugul lui de lemn. CAMILAR, TEM. 47.
      surse: DLRLC
    • Știi ce-am auzit?... Că-ți cîrpești singur ciorapii. SEBASTIAN, T. 282.
      surse: DLRLC
    • poetic Voi, pierduți în gînduri sînte, convorbeați cu idealuri; Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri. EMINESCU, O. I 35.
      surse: DLRLC
    • Nevasta mă premenește, Mă spală și mă cîrpește. TEODORESCU, P. P. 294.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Cu ochii cârpiți de somn = neputând ține ochii deschiși din cauza somnului.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Copiii, cu ochii cîrpiți de somn, se duceau la culcare. PAS, Z. IV 28.
        surse: DLRLC
      • Ea se sfiește să-i iasă înainte, cu ochii cîrpiți de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 125.
        surse: DLRLC
  • 2. A repara un obiect spart sau crăpat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: drege repara 5 exemple
    exemple
    • Nu mai izbutea să cîrpească sticla de lampă. CAMILAR, N. I 83.
      surse: DLRLC
    • Se lipeau de ferestruici strîmbe cîrpite cu hîrtie... se uitau lung-lung, la pruncii lăsați singuri. CAMILAR, N. I 67.
      surse: DLRLC
    • În căsuța babei tot mai lucea o lumină roșiatică prin geamurile cîrpite cu hîrtie. DUNĂREANU, N. 22.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu ți-ai prăsit un ban, să-ți poți cîrpi o nevoie la o vreme grea. VLAHUȚĂ, N. 129.
      surse: DLRLC
    • Giudecă tu singură, Măriuco, dacă-mi mai este iertat a hrăni visuri de căsătorie... A zice lumea că m-am uitat la banii tăi, pentru ca să-mi cîrpesc sărăcia. ALECSANDRI, T. 1579.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A-ți cârpi viața (sau traiul) = a trăi greu.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vatra în jurul căreia și-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203.
        surse: DLRLC
  • 3. Cu privire la oameni:
    surse: DLRLC sinonime: bate lovi 2 exemple
    exemple
    • Și tu îi mai dai și dreptate, în loc s-o cîrpești. DUMITRIU, B. F. 41.
      surse: DLRLC
    • Grădinarul voind să-l cîrpească, fu oprit de fata cea mai mică. ISPIRESCU, L. 152.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat A pălmui pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pălmui un exemplu
      exemple
      • S-a apropiat de Miai și i-a cîrpit o palmă peste urechi. PREDA, Î. 122.
        surse: DLRLC
  • 4. figurat A născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: inventa născoci un exemplu
    exemple
    • Ajunge în sat la frate-său, și pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv figurat A se ajuta, a-și împlini lipsurile, a se alege cu ceva.
    surse: DLRLC

etimologie: