15 definiții pentru cârmaci cârmaciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârmáci2 sm [At: COD. VOR. 85/14 / V: căr~, ~áș, (înv) (3-6) ~áce sf / Pl: ~ / E: bg кармак] 1 Persoană (sportiv) care manevrează cârma unei ambarcații Si: pilot. 2 (Iuz; spc) Plutașul care conduce o coloană de plute, considerat cel mai destoinic Si: (iuz) dălcăuș, plutaș, vătaf. 3 (Fig) Conducător. 4 (Fig) Guvernator. 5 (Fig) Administrator. 6 Berbec mare, oaie sau miel cu clopot, care merge în fruntea turmei. 7 Pisc de sanie.

CÂRMÁCI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcațiuni, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.

CÂRMÁCI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcații, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.

CÂRMÁCI ~ m. 1) Persoană care stă la cârma unei nave; timonier. 2) fig. v. CÂRMUITOR. /<bulg. kărmaț

CÎRMÁCI, cîrmaci, s. m. 1. Persoană care manevrează cîrma unui vas plutitor; pilot. 2. Fig. (Învechit) Persoană care conduce; cîrmuitor, guvernator. Mai multe daruri trebui un bun cîrmaci să aibă. NEGRUZZI, S. II 192.

cârmaciu m. 1. cel ce ține și știe a ținea cârma unei corăbii; 2. fig. conducător.

cîrmácĭ m., pl. tot așa (d. cîrmă saŭ bg. kŭrmač; vsl. kŭrmĭčĭčĭ). Pilot, timonier, acela care îndreaptă corabia. (La plută, cîrmacĭu stă la partea din ainte). – Fem. cîrmace, pl. tot așa. V. dălcăuc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârmáci s. m., pl. cârmáci

cârmáci s. m., pl. cârmáci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRMÁCI s. (MAR.) pilot. (~ pe o navă.)

CÂRMÁCI s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

CÎRMACI s. (MAR.) pilot. (~ pe o navă.)

cîrmaci s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

Intrare: cârmaci
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmaci
  • cârmaciul
  • cârmaciu‑
plural
  • cârmaci
  • cârmacii
genitiv-dativ singular
  • cârmaci
  • cârmaciului
plural
  • cârmaci
  • cârmacilor
vocativ singular
  • cârmaciule
  • cârmace
plural
  • cârmacilor
substantiv masculin (M71)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmaciu
  • cârmaciul
plural
  • cârmaci
  • cârmacii
genitiv-dativ singular
  • cârmaciu
  • cârmaciului
plural
  • cârmaci
  • cârmacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârmaci cârmaciu

etimologie: