9 definiții pentru timonier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

timonier sm [At: COSTINESCU / P: ~ni-er / V: (îvr) ~iar / Pl: ~i / E: fr timonier, it timoniere] Marinar însărcinat cu manevrarea timonei (2) și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta.

TIMONIÉR, timonieri, s. m. Marinar însărcinat cu manevrarea timonei și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. [Pr.: -ni-er] – Din fr. timonier.

TIMONIÉR, timonieri, s. m. Marinar însărcinat cu manevrarea timonei și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. [Pr.: -ni-er] – Din fr. timonier.

TIMONIÉR, timonieri, s. m. Marinar de pe o navă de mare, însărcinat cu supravegherea cîrmei și cu transmiterea semnalelor de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. Pe punte era întuneric. Un timonier îi aduse jurnalul de bord în care trebuia să semneze. BART, E. 211. – Pronunțat: -ni-er.

TIMONIÉR s.m. Marinar însărcinat cu supravegherea și ținerea cârmei unei nave și cu transmiterea semnalelor de pe bord. [Pron. -ni-er. / < fr. timonier, it. timoniere].

TIMONIÉR s. m. marinar însărcinat cu manevrarea timonei. (< fr. timonier)

TIMONIÉR ~i m. Marinar care manevrează timona și transmite semnale. [Sil. -ni-er] /<fr. timonier

timoniér m. (ngr. timoniéri, d. it. -ére). Cîrmacĭ, cel ce ține cîrma.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timoniér (-ni-er) s. m., pl. timoniéri

timoniér s. m. (sil. -ni-er), pl. timoniéri

Intrare: timonier
  • silabație: -ni-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timonier
  • timonierul
  • timonieru‑
plural
  • timonieri
  • timonierii
genitiv-dativ singular
  • timonier
  • timonierului
plural
  • timonieri
  • timonierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)