25 de definiții pentru câinesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

câinesc, ~ească a [At: ȚICHINDEAL, F. 10 / V: cân~, căneáscă / Pl: ~ești / E: câine + -esc] 1 Specific câinelui (1). 2 Privitor la câine (1). 3 Care provine de la câine (1). 4 Care aparține câinelui (1). 5 (Îs) Dinte ~ Canin. 6 Rău la inimă Si: hain. 7 (D. vreme, situații, împrejurări) Potrivnic omului, greu de suportat Si: aspru, câinos (2).

CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.

CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.

CÂINÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru câini; propriu câinilor. 2) Care este greu de suportat. Frig ~. Viață ~ească. /câine + suf. ~esc

câinesc a. 1. ce ține de câine: lemn câinesc, boală câinească; 2. fig. rău: suflet câinesc, vreme câinească.

CÎINÉSC, -EÁSCĂ, cîinești, adj. 1. De cîine, al cîinilor. (Într-o fabulă) O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc, Te rog să mă asculți. ALEXANDRESCU, P. 151. 2. Fig. (Despre situații, împrejurări și mai ales despre vreme) Vrăjmaș omului, greu de suportat, aspru, cumplit. Afară e o vreme cîinească. CARAGIALE, O. II 226. Am trăit rău, dormind tot mereu pe iarbă umedă, în ploaie, fără foc, hrănit rău. Viața asta cîinească m-a făcut sănătos. GHICA, A. 412. – Variantă; (Transilv., Mold.) cînésc, -eáscă adj.

cî́ĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.

cînésc (est) și cîĭ- (vest), -eáscă adj. De cîne, canin: neamu cînesc. Fig. Crud, hain: inimă cînească (ca a cîneluĭ față de dușmaniĭ stăpînuluĭ luĭ). Plin de suferință: muncă, răbdare cînească. Dințiĭ cîneștĭ, ceĭ între care se cuprund inciziviĭ și care-s maĭ ĭeșițĭ de cît ceĭ-lalțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

câinésc adj. m., f. câineáscă; pl. m. și f. câinéști

câinésc adj. m., f. câineáscă; pl. m. și f. câinéști

lemn-câinésc (plantă) s. n.

lemn-câinésc (bot.) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂINÉSC adj. v. aspru, canin, greu.

BOALĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

BURUIANĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. trepădătoare.

LEMN-CÂINÉSC s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.

LEMN-CÂINÉSC s. v. crușân, salbă-moale, scoruș, vonicer.

boală-cîinească s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ.

buruiană-cîinească s. v. TREPĂDĂTOARE.

chimen-cîinesc s. v. COCOȘEL-DE-CÎMP.

CÎINESC adj. aspru, brutal, cîinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.)

cîinesc adj. v. ASPRU. CANIN. GREU.

lemn-cîinesc s. v. CRUȘÎN. SALBĂ-MOALE. SCORUȘ. VONICER.

lemn-cîinesc s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LIGUSTRUM L., LEMN CÎINESC, fam. Oleaceae. Gen originar din Japonia, China, India, Arhipelagul Malayez, Europa, nordul Africii, peste 50 specii, arbuști, rar arbori. Flori hermafrodite, albe (pe tip 4, cu caliciul rudimentar), în panicule erecte (cca 6 cm lungime), terminale. Fruct, bacă neagră, globuloasă. Frunze caduce sau persistente, oblong-lanceolate (cca 5-6 cm lungime), cu marginea întreagă, alterne sau opuse.

Intrare: câinesc
câinesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câinesc
  • câinescul
  • câinescu‑
  • câinească
  • câineasca
plural
  • câinești
  • câineștii
  • câinești
  • câineștile
genitiv-dativ singular
  • câinesc
  • câinescului
  • câinești
  • câineștii
plural
  • câinești
  • câineștilor
  • câinești
  • câineștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)