BĂJENĂRIE s. f. (Învechit și arhaizant) Băjenie. (Atestat în forma bejănărie) De ce pricină p-aicea nici un locuitor nu-i?... Pricina bejănăriei ș-a jalei obștești tu ești, Hoț turbat și fără lege, care prăzi și pustiești. NEGRUZZI, S. I 119. ♦ (Mai rar) Emigrare, pribegie. (Atestat în forma băjenerie) Un chervan... plin pînă la coviltir de sipeturi... ducea pe drumul băjeneriei bogățiile lui Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 95. – Variante: băjenerie, bejănărie, bejenărie s. f.