butoi sn [At: I. IONESCU, M. 93 / V: ~oaie, (reg) ~oană, ~oaică sf / Pl: ~oaie / E: bute + -oi] 1 Vas de lemn făcut din doage, de forma buții, dar mai mic Si: (Mol) poloboc Cf butlan, buriu, burtuleag. 2 (Pfm; îe) A ieși din ~ A bea peste măsură. 3 (Pfm; îs) ~ fără fund Om care nu se mai satură (de mâncare, băutură, foloase materiale etc.). 4 (Pfm; îe) A vorbi ca din ~ A avea vocea răgușită. 5 (Îs) ~ cu pulbere Regiune în care statele sunt în conflict continuu. 6 (Îe) A aprinde ~ul cu pulbere A dezlănțui un conflict. 7 Conținutul unui butoi (1). 8 (Spc) Vas de lemn în care se păstrează untul Cf bădâi. 9 (Iht) Pește mic de Dunăre. 10 Parte cilindrică la revolvere în care se introduc cartușe. corectat(ă)

butoi s.n. 1 Vas confecționat din doage de lemn, din plastic, tablă etc., mai larg la mijloc decît la capete, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor sau a unor substanțe solide, granulare sau pulverulente; (reg.) burlac. Mă împiedic de un butoi cu ciment (CAR.). Pivnițele... cu butoaie mari cît rezervoarele de petrol (CA. PETR.). ◊ (fam., glum.) Butoi fără fund = om lacom, care nu se mai satură (de mîncare, băutură, de bani etc.). ◊ Expr. A ieși din butoi = a bea peste măsură. A vorbi ca din butoi = a avea vocea răgușită, înfundată. A mirosi a butoi v. mirosi. ◊ Compar. Gras și gros ca un butoi (ISP.). ♦ Conținutul unui astfel de vas. La nuntă s-a băut un butoi cu vin. ♦ Spec. Vas de lemn pentru păstrarea untului. 2 Expr. Butoi cu pulbere = regiune pe glob în care statele sînt în conflict continuu (putîndu-se declanșa o conflagrație). A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlănțui un conflict militar. 3 Partea cilindrică a pistolului, în care se introduc cartușele. • pl. -oaie. și (reg.) butoaie s.f. • /bute + -oi.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. Vas mare de lemn făcut din doage, de obicei mai larg la mijloc decît la capete, folosit pentru păstrat lichide, murături etc.; bute, poloboc. Păun a dat cep unui butoi cu vin negru, vîrtos. PAS, L. I 42. ◊ Expr. Butoi fără fund, se zice despre cei ce beau fără măsură. A mirosi a butoi, se zice despre alimentele păstrate în butoaie, care au căpătat un miros specific, neplăcut. A vorbi ca din butoi = a avea un glas înfundat, lipsit de sonoritate. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlănțui un război, a provoca o catastrofă. Statele imperialiste se înarmau pînă în dinți, așteptînd momentul potrivit pentru a reaprinde butoiul cu pulbere. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160,11/2. ♦ Conținutul unei buți. Petrache n-a putut să cumpere gaz. Oamenii i-au spus că vînduseră tot butoiul. POPA, V. 112. 2. Parte cilindrică la revolvere sau pistoale de tip mai vechi, prevăzută cu un mecanism de rotație în care se introduc cartușele. Își numără cartușele, le țăcănește capsa, le bagă în butoiul pistolului și pipăie, cu degetul, cocoșul. PAS, L. I 96.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decît la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc. ◊ Expr. Butoi fără fund, se spune despre cei care beau fără măsură. A mirosi a butoi, se spune despre alimentele păstrate în butoaie care au prins un miros specific (neplăcut). A vorbi ca din butoi = a avea vocea răgușită. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlănțui un război, a provoca o catastrofă. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrică la revolvere de tip mai vechi, în care se introduc cartușele. – Din bute + suf. -oi.

BUTOI ~oaie n. 1) Vas de mare capacitate, cu capetele mai înguste decât mijlocul, făcut din doage cercuite și folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului; bute; poloboc. * A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi răgușit. ~ fără fund se spune despre o persoană care (poate) bea mult. 2) Conținutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi

butóĭ n., pl. oaĭe (aug. d. bute). Sud. Bute maĭ mică, vas compus din doage maĭ unflat la mijloc și maĭ strîns la fundurĭ. – În est poloboc. V. putină, acov, balercă, buriŭ, fedeleș; vrană, preduf, canelă.

butoaie s.f. v. butoi.

PICURILE MULTE UMPLU BUTOIUL MARE (Pr.) = Cu economie se face averea.

butoiu n. vas mai mic decât butia, în special pentru rachiu (50 – 80 vedre): vinul dintr’o butie se poate deșerta în mai multe butoaie.

butoi s. n., pl. butoaie

butoi s. n., pl. butoaie

butoi s. n., pl. butoaie

butoi, pl. butoaie

BUTOI s. (pop.) poloboc, (reg.) bute, butoană. (Un ~ cu vin.)

BUTOI s. (pop.) poloboc, (reg.) bute, butoană. (Un ~ cu vin.)

Butoiul Danaidelor – Danaide e numele patronimic al celor cincizeci de fiice ale regelui Danaos al Argosului (cetate din Grecia antică). El era fratele regelui Aegyptos al Egiptului, care la rîndul lui avea cincizeci de fii. Aceștia voiau să se căsătorească cu frumoasele Danaide, dar atît ele, cît și tatăl lor Danaos au refuzat propunerea. Aegyptos a recurs atunci la un mijloc de constrîngere: și-a trimis băieții în fruntea unei numeroase armate. Danaos a trebuit să cedeze, dar a poruncit mireselor ca în noaptea nunții să-și sugrume soții, ceea ce și făcură. Pentru fapta lor criminală, cînd au ajuns în infern – spune mitologia – au fost pedepsite pe vecie să umple un butoi fără fund. Această legendă a dat naștere expresiei Butoiul Danaidelor, care înseamnă o muncă zadarnică, o risipă fără de sfîrșit. De asemenea, expresia mai servește ca o comparație pentru ceva care nu se poate umple niciodată. Folosirea ei este foarte frecventă. Iată o ilustrare mai veche: „Bufetul era toată seara asediat, mereu plin și mereu gol ca butea Danaidelor!”… povestește Ion Ghica, descriind Un bal la Curte în 1827. Și iată un exemplu mai recent: „În zilele noastre, omenirea varsă pentru înarmări, ca într-un butoi al Danaidelor, imense cantități de bunuri materiale care ar putea fi folosite pentru îmbunătățirea traiului oamenilor”. („Scînteia”, nr. 4724). MIT.

Butoiul lui Diogene – Vestitul filozof grec Diogene (412-323 î.e.n.) făcea parte din școala numită cinică a lui Antisthene, care propovăduia o viață conformă cu natura, disprețuind bogățiile și conveniențele sociale. Dar ceea ce i-a asigurat lui Diogene celebritatea postumă n-au fost atît ideile sale, cît butoiul și lanterna (vezi nr. 581), adică anecdotele puse pe seama lui, fără a li se putea garanta autenticitatea. S-a păstrat versiunea că el locuia într-un butoi, ceea ce, în treacăt fie zis, nu era pe vremea aceea un fapt chiar atît de excepțional (o atestă Aristofan). Butoiul-domiciliu a devenit astfel o imagine pentru a vorbi de oamenii care, ca Diogene, dezgustați de vicii, desfrîu, corupție etc. preferă să ducă un trai izolat, închis sau – cum au spus poeții noștri Iosif și Anghel – „o viață de bursuc”: „M-am săturat de zarvă și bucluc, M-am săturat să dau din puț în lac - Ca Diogene, marele sărac Vreau să trăiesc o viață de bursuc.” FIL.

a vorbi ca din butoi expr. a vorbi cu glas gros / răgușit / dogit.

butoi fără fund expr. bețivan, alcoolic.