14 definiții pentru bunăstare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bunăstare sf [At: MARIAN, NU. 752 / G-D: ~stării, (iuz) ~ neistări / Pl: ~tări / E: bună + stare (după ger Wohlstand)] Situație materială bună Si: prosperitate.

BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen. -dat.: bunăstării] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).

BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).

BUNĂSTÁRE s. f. Prosperitate. Statul democrat-popular sprijină pe țăranii cu gospodării mici și mijlocii și pe meseriași, cu scopul de a-i feri de exploatarea capitalistă, de a spori producția realizată de ei și de a ridica bunăstarea lor. CONST. R.P.R. 12. – Forme gramaticale: gen.-dat. bunăstării și buneistări.

BUNĂSTÁRE s. f. Prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei-stări] – Din bună + stare (după germ. Wohlstand).

BUNĂSTÁRE ~ări f. Situație materială prosperă. [G.-D. bunăstării] /bună + stare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bunăstáre (prosperitate) (~ a lui a sporit) (-năs-ta- / -nă-sta-) s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstắrii

bunăstáre s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstării

bunăstare, gen. bunăstării

bunăstare, bunei stări gen. a.

bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUNĂSTÁRE s. belșug, bogăție, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.)

BUNĂSTARE s. belșug, bogăție, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.)

Bunăstare ≠ mizerie, sărăcie

Intrare: bunăstare
bunăstare substantiv feminin
  • silabație: bu-năs-ta-re, bu-nă-sta-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunăstare
  • bunăstarea
plural
  • bunăstări
  • bunăstările
genitiv-dativ singular
  • bunăstări
  • bunăstării
plural
  • bunăstări
  • bunăstărilor
vocativ singular
plural

bunăstare

  • 1. Situație materială bună, prosperă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prosperitate antonime: mizerie sărăcie un exemplu
    exemple
    • Statul democrat-popular sprijină pe țăranii cu gospodării mici și mijlocii și pe meseriași, cu scopul de a-i feri de exploatarea capitalistă, de a spori producția realizată de ei și de a ridica bunăstarea lor. CONST. R.P.R. 12.
      surse: DLRLC
  • comentariu Genitiv-dativ și: bunei-stări.
    surse: DLRLC

etimologie: