16 definiții pentru bucățică bucățea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucățícă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 86/2 / Pl: ~țele / E: bucată + -ică] 1-2 (Șhp) Bucată (mică). 3 (Fig; fam) Fată (sau femeie) frumoasă. 4 (Arg; îs ~ bună) Femeie ușoară. 5 (Fam; îs ~ ruptă) Persoană care seamănă foarte mult cu unul din membrii familiei sale. 6 Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. 7 (Îe) A-și da ~ ca de la gură A fi foarte darnic sau altruist. 8 (Îe) A lua (cuiva) ~ ca de la gură A lipsi pe cineva de strictul necesar traiului. corectată

BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată. 1. v. bucată (1). I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. Sfîșiind pasportul, aruncam bucățelele în apă. NEGRUZZI, S. I 66. ◊ Expr. A tace (sau a tăia, a rupe) bucățele (-bucățele) = a fărîmița, a mărunți. Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 12.4. Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul. ISPIRESCU, U. 64. Șarpele se zvîrcolea... Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. (În legătură cu verbele «a fi», «a semăna» etc.) Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă, bucățică = exact la fel, leit (cu cineva). Îți samănă ție, ruptă bucățică! CREANGĂ, P. 75. Fețișoara lui... bucățică ruptă tată-său în picioare. CREANGĂ, P. 250. Îmi seamănă mie... bucățică tăiată. ALECSANDRI, T. I 173. ♦ (Prin restricție, cu nuanță afectivă) Lucru de mîncare. îi puneau masă curată și-i păstrau bucățica cea mai aleasă, cînd venea de la serviri la trei. BASSARABESCU, V. 4. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi generos. A-i lua (cuiva) bucățica din gură = a exploata pe cineva, lipsindu-l chiar și de strictul necesar. [Boierul] ca un om făr’de inimă, a tot căutat să ne gîtuie și să ne ieie și bucățica copiilor din gură. BUJOR, S. 72. 2. v. bucată (2). Merg o bucățică bunișoară. SBIERA, P. 173. Averea bogatului mănîncă bucățica săracului ( = din cauza exploatării, țăranul sărac pierde și puținul ce-l are). – Variantă: (rar) bucățeá (MARIAN, la TDRG) s. f.

BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată.Expr. A face (sau a tăia, a rupe în) bucățele (-bucățele) = a fărâmița, a mărunți. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică = exact, la fel; leit. ♦ Lucru de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) chiar și de strictul necesar.

bucățică f. bucată mică; bucățică ruptă din, leit, aidoma la chip.

bucățícă f., pl. ele (dim. d. bucată). Bucată mică. Fig. Iron. Bună bucățică, bun tacîm, bună pramatie: acest băĭat e o bună bucățică. Bucățică ruptă, leit, aidoma: acest băĭat e bucățică ruptă tată-su. Pl. Lucrurĭ bune (de mîncare). – În nord și bî-.

BUCĂȚEÁ s. f. v. bucățică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!bucățícă s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele

bucățícă/bucățeá s.f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCĂȚÍCĂ s. 1. fărâmă, pic, (reg.) bucăcioară, bucățea, zdreală, (prin Transilv.) mangotă, mangură, (Olt.) scramură, (Olt. și sudul Transilv.) smicăraie, (Ban.) smicurătură. (O ~ de pâine.) 2. v. sfărâmătură.

BUCĂȚI s. 1. fărîmă, pic, (reg.) bucăcioară, bucățea, zdreală, (prin Transilv.) mangotă, mangură, (Olt.) scramură, (Olt. și sudul Transilv.) smicăraie, (Ban.) smicurătură. (O ~ de pîine.) 2. fărîmătură, sfărîmătură. (~ dintr-un obiect.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i număra cuiva bucățelele / îmbucăturile expr. (peior.d. gazde, în raport cu oaspeții) a fi zgârcit cu tratația oferită unui musafir.

a-și lua bucățica de la gură expr. a cheltui și ultimul ban (pentru a veni în ajutorul cuiva)

bucățică bună expr. 1. femeie frumoasă / atrăgătoare. 2. femeie de o moralitate îndoielnică.

nici bechi / boacă / bucățică expr. nimic.

Intrare: bucățică
bucățică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucăți
  • bucățica
plural
  • bucățele
  • bucățelele
genitiv-dativ singular
  • bucățele
  • bucățelei
plural
  • bucățele
  • bucățelelor
vocativ singular
plural
bucățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucățea
  • bucățeaua
plural
  • bucățele
  • bucățelele
genitiv-dativ singular
  • bucățele
  • bucățelei
plural
  • bucățele
  • bucățelelor
vocativ singular
plural

bucățică bucățea

  • 1. Diminutiv al lui bucată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucățea 3 exemple
    exemple
    • I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143.
      surse: DLRLC
    • Sfîșiind pasportul, aruncam bucățelele în apă. NEGRUZZI, S. I 66.
      surse: DLRLC
    • Merg o bucățică bunișoară. SBIERA, P. 173.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face (sau a tăia, a rupe) bucățele (-bucățele) = fărâmița mărunți
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 124.
        surse: DLRLC
      • Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul. ISPIRESCU, U. 64.
        surse: DLRLC
      • Șarpele se zvîrcolea... Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Îți samănă ție, ruptă bucățică! CREANGĂ, P. 75.
        surse: DLRLC
      • Fețișoara lui... bucățică ruptă tată-său în picioare. CREANGĂ, P. 250.
        surse: DLRLC
      • Îmi seamănă mie... bucățică tăiată. ALECSANDRI, T. I 173.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îi puneau masă curată și-i păstrau bucățica cea mai aleasă, cînd venea de la servici la trei. BASSARABESCU, V. 4.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. expresie A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.3.2. expresie A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • [Boierul] ca un om făr’de inimă, a tot căutat să ne gîtuie și să ne ieie și bucățica copiilor din gură. BUJOR, S. 72.
          surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Averea bogatului mănîncă bucățica săracului = din cauza exploatării, țăranul sărac pierde și puținul ce-l are.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bucată + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09