7 definiții pentru brudnic (s.m.)

Explicative DEX

brudnic1 s.m. (reg.) Persoană care conduce un pod plutitor; brudar. • pl. -ci. /etimol. nec.

brudnic2, -ă adj. (reg.) Tînăr și necopt la minte; brudiu. • pl. -ci, -ce. /brud[iu] + -nic.

BRUDNIC1, brudnici, s. m. Brudar. Brudnicul cel vechi s-a mirat de asemenea plată, cum nu primise niciodată într-un veac de om de cînd trăia la acel vad. SADOVEANU, N. P. 151.

BRUDNIC1, brudnici, s. m. (Reg.) Brudar. – Din brod + suf. -nic.

brudnic a. Mold. sburdalnic, naiv: ca o copilă brudnică NEGR. [Și brodiu, brudiu, origină necunoscută].

Sinonime

BRUDNIC s. v. podar.

brudnic s. v. PODAR.

Intrare: brudnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brudnic
  • brudnicul
  • brudnicu‑
plural
  • brudnici
  • brudnicii
genitiv-dativ singular
  • brudnic
  • brudnicului
plural
  • brudnici
  • brudnicilor
vocativ singular
  • brudnicule
  • brudnice
plural
  • brudnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brudnic, brudnicisubstantiv masculin

  • 1. Brudar, podar. DLRLC DLRM
    • format_quote Brudnicul cel vechi s-a mirat de asemenea plată, cum nu primise niciodată într-un veac de om de cînd trăia la acel vad. SADOVEANU, N. P. 151. DLRLC
etimologie:
  • brod + -nic. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „brudnic

Visit YouGlish.com