13 definiții pentru podar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODÁR, podari, s. m. 1. Persoană care manevrează un pod mobil; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ (Mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. (Înv.) Măturător de stradă. – Pod + suf. -ar.

PODÁR, podari, s. m. 1. Persoană care conduce un pod umblător; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ (Mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. (Înv.) Măturător de stradă. – Pod + suf. -ar.

PODÁR, podari, s. m. 1. Persoană care conduce un pod umblător; brudar. Tătarul fu nevoit să chiuie ca să înștiințeze podarul, care era cu podul umblător la celălalt mal. SADOVEANU, F. J. 70. Măi romîne, măi podar, Trage podișca de car, Să mă treci la cela mal. ALECSANDRI, P. P. 159. ♦ Persoană care încasează taxa de trecere peste un pod. ♦ (Mil.; învechit) Ostaș specializat în construirea podurilor; pontonier. [Alaiul] se compunea din. călăreți polcovnicești podari pedeștri cu topoarele pe umeri. FILIMON, C. 312. 2. (Învechit) Măturător de stradă. Cu ochii la gunoiul ce-l mătură podarii. Tărăgănîndu-și mersul trec frații lor, homarii. LESNEA, I. 127.

PODÁR ~i m. 1) Muncitor specializat în conducerea unui pod plutitor. 2) Muncitor specializat în construirea podurilor. 3) Încasator de taxe pentru transportul cu un pod plutitor. 4) înv. Slujbaș care strângea podăritul. /pod + suf. ăr

podar m. 1. păzitor de pod; 2. cel ce trece cu pluta; 3. pontonier.

podár m. (d. pod). Păzitor de pod. Conductoru unuĭ pod umblător. Pontonier. Est. Măturător de stradă. Fam. Elev al școaleĭ de podurĭ și șosele (numită azĭ „politehnică”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PODÁR s. (reg.) brudar, brudnic. (~ul conduce un pod umblător.)

PODAR s. (reg.) brudar, brudnic. (~ conduce un pod umblător.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PODARI, com. în jud. Dolj, situată în NE câmpiei Desnățuiului, pe dr. văii Jiului la S de Craiova; 6.494 loc. (2003). Stație de c. f. Nod rutier. Termocentrală (9,4 MW). Fabrici de zahăr și de ulei. Centru legumicol. În satul Braniște se află mănăstirea Jitianu (de călugări), cu biserica Sf. Dumitru (1654-1658, reparată de mai multe ori). Turn-clopotniță, sub forma unei cule, construit, în 1701, ca loc de refugiu. Colecție de icoane vechi, pe lemn și pe sticlă. În curtea mănăstirii există o plantație de duzi de la mijlocul sec. 19, declarată monument istoric. În satul P. există biserica Sf. Grigorie Decapolitul (1817, restaurată în 1914).

Intrare: podar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podar
  • podarul
  • podaru‑
plural
  • podari
  • podarii
genitiv-dativ singular
  • podar
  • podarului
plural
  • podari
  • podarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)