18 definiții pentru brahilogie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAHILOGIE s. f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie.

BRAHILOGIE s. f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie.

brahilogie sf [At: DEX2 / V: ~hiol~ / Pl: ~ii / E: fr brachylogie] Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui cuvânt exprimat anterior.

brahilogie s.f. (stil.) Specie de elipsă constînd în nerepetarea unui element al frazei care se subînțelege. Ex. Găsește, mănîncă; nu, rabdă (SADOV.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. brachylogie; cf. gr. βραχύς „scurt”, λόγος „discurs”.

BRAHILOGIE s.f. (Lingv.) Elipsă constînd în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior; brevilocvență. [Var. brahiologie s.f. / < fr. brachylogie, cf. gr. brachys – scurt, logos – vorbire].

BRAHILOGIE s. f. elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior; brevilocvență. (< fr. brachylogie)

BRAHIOLOGIE f. lingv. Elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. /<fr. brachylogie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brahilogie s. f., art. brahilogia, g.-d. brahilogii, art. brahilogiei

brahilogie s. f., art. brahilogia, g.-d. brahilogii, art. brahilogiei

brahilogie s. f., art. brahilogia, g.-d. art. brahilogiei; pl. brahilogii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRAHILOGIE s. v. brevilocvență.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BRAHILOGIE s. f. (< fr. brachylogie, cf. gr. brachys „scurt” + logos „vorbire”): tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior. B. este un exemplu de manifestare a tendinței de economie în exprimare; ea se bazează pe subînțelegere și pe suspensie. Astfel, în suita de propoziții ce urmează, care comportă constituenți identici, se suprimă acești constituenți după prima propoziție, obținându-se tipul de elipsă amintit: „Gura a încetat să mai vorbească, mâinile să mai gesticuleze, picioarele să mai meargă, ochii să...”; „Când ai zor, nu pune mâna pe topor, nici pe cuțit, când ești amărât” (Folclor); „Altul este al tău suflet. / Alții ochii tăi acum” (M. Eminescu); „- Mă, aici sunteți a șaptea? – Nu, don’ sublocotenent, a opta, îmi răspund cinci odată” (Camil Petrescu); „Iarna, pe gheață și la săniuș” (Ion Creangă).

brahilogie1 (gr. brachys „scurt” și logos „cuvânt”, „vorbire”), figură care constă în scurtarea sau contragerea unităților enunțului prin subînțelegere și chiar elipsă (A): „C-am avut nuntași Brazi și păltinași, Preoți, munții mari, Păsări, lăutari, Păsărele mii, Și stele făclii.” (Miorița) Versurile subliniate sunt brahilogice, pentru că ele reprezintă enunțuri cu predicatul „am avut” subînțeles („preoți am avut munții mari” etc., în care substantivele „preoți”, „păsări”, „făclii”, sunt, ca și „nuntași”, cu funcția de element predicativ suplimentar). Enunțul brahilogic se poate rezuma și la o singură parte secundară de propoziție: „De-ai aripi ți le-ascunde, de-ai nimburi de asemeni.” (T. Arghezi)

brahilogie2 (gr. brachys „scurt”+ logos „vorbire”), figură de compoziție prin care se realizează o vorbire sau un discurs concis, folosindu-se maxime (sentințe) sau proverbe (P): „... Nașu-meu, Păcală, era un om foarte de duh; avea răspuns la orice vorbă. [...] Iată ce-mi zicea el: – Fine! De vrei să trăiești bine și să aibi ticnă, să te silești a fi totdeauna la mijloc de masă și la coif de țară, pentru că e mai bine să fii în fruntea cozii decât coada frunții [antimetateză + epanadiploză]. Șezi strâmb și grăiește drept. Nu băga mâna unde nu-ți fierbe oala, nici căuta cai morți să le iei potcoavele, căci pentru Behehe vei pierde și pe Mihoho. Bate fierul până e cald și fă tot lucrul la vremea lui.” (C. Negruzzi) B. se mai numește și viciu de vorbire care face discursul obscur din cauza conciziei excesive.

BRAHILOGIE (< fr. brachylogie < gr. brachylogia ; cf. gr. brachys, scurt și logos, vorbire) Exprimare eliptică, în care un termen al frazei, exprimat anterior, nu mai este repetat. Stilistic, caracterizat prin acumulare de brahilogii, i se mai spune stil brahilogic, sinonim cu laconic. Ex. Cînd citea o carte, cînd (citea) alta. Să te-ntreb pe Dumneata, Cam veniși în iarba mea Și de unde, (veniși), domnișoară De cristal și scorțișoară? (T. ARGHEZI, O lăcustă)

BRAHI-1 „scurt, îngust”. ◊ gr. brakhys „scurt” > fr. brachy-, engl. id., germ. id., it. brachi- > rom. brahi-.~bazie (v. -bazie), s. f., mers cu pași anormal de mici; ~blast (v. -blast), s. n., lujer anual scurt, cu creștere limitată; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpina scurtă; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoană) care are craniul cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., constituția unei persoane brahicefale; sin. brahicranie; ~cer (v. -cer1), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are coarne sau antene scurte. 2. s. n. pl., Subordin de insecte diptere, care se caracterizează prin antene scurte; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., anomalie caracterizată prin scurtarea accentuată a uneia sau a ambelor buze; sin. microcheilie; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri scurte; ~corm (~korm) (v. -corm), adj., s. m. și f., (persoană) cu trunchiul scurt; ~cran (v. -cran), adj., cu craniul mic; ~cranie (v. -cranie), s. f., brahicefalie*; ~dactil (v. -dactil), adj., cu degetele scurte; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin scurtimea exagerată a degetelor; ~drom (v. -drom), adj., (despre nervația frunzei) îndreptat spre marginea organului, apoi curbat și reticulat; ~falangie (v. -falangie), s. f., anomalie caracterizată prin falange anormal de scurte; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze foarte scurte; ~glosie (v. -glosie), s. f., limbă anormal de scurtă; ~gnat (v. -gnat), adj., cu maxilare anormal de scurte; ~gnatie (~gnație) (v. -gnatie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin dezvoltarea redusă în lungime a maxilei sau a mandibulei; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~logie (v. -logie1), s. f., specie de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior; sin. brahiologie; ~melie (v. -melie), s. f., malformație congenitală, caracterizată prin dezvoltarea incompletă sau în lungime a membrelor; sin. micromelie; ~metrop (v. metr/o-, v. -op), adj., (despre ochi) al cărui focar este situat între infinit și retină; ~metropie (v. metr/o-2, v. -opie), s. f., stare patologică a ochiului brahimetrop; ~morf (v. -morf), adj., s. m., (tip constituțional) caracterizat prin trup îndesat și membre scurte; sin. brahitip; ~morfie (v. -morfie), s. f., stare caracterizată printr-o statură anormal de mică; ~odont (v. -odont), adj., ai cărui dinți au coroană scurtă și erupție rapidă; ~pnee (v. -pnee), s. f., respirație scurtă și sacadată; ~pode (v. -pode), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu picioarele sau cu pețiolurile scurte. 2. s. n. pl., Clasă de animale nevertebrate bentonice, exclusiv marine; ~pter (v. -pter), adj., cu aripile anormal de scurte; ~rahie (v. -rahie), s. f., coloană vertebrală anormal de scurtă; ~rinc (v. -rinc), adj., cu ciocul scurt; ~rinie (v. -rinie), s. f., anomalie congenitală caracterizată printr-un nas foarte scurt; ~schelie (v. -schelie), s. f., dezvoltare insuficientă a membrelor inferioare; ~stafilie (v. -stafilie), s. f., anomalie caracterizată printr-un arc alveolar scurt; ~stilie (v. -stilie), s. f., tip de heterostilie cu stile mai scurte decît staminele; ~tip (v. -tip), adj., s. m., brahimorf*; ~ur (v. -ur), adj., cu coada scurtă.

BRAHIO-1 „scurt, îngust”. ◊ gr. brakhys „îngust, scurt” > fr. brachyo-, it. brachio- > rom. brahio-.~logie (v. -logie1), s. f., brahilogie*.

Intrare: brahilogie
brahilogie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brahilogie
  • brahilogia
plural
  • brahilogii
  • brahilogiile
genitiv-dativ singular
  • brahilogii
  • brahilogiei
plural
  • brahilogii
  • brahilogiilor
vocativ singular
plural
brahiologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brahiologie
  • brahiologia
plural
  • brahiologii
  • brahiologiile
genitiv-dativ singular
  • brahiologii
  • brahiologiei
plural
  • brahiologii
  • brahiologiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brahilogie, brahilogiisubstantiv feminin

  • 1. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.