11 definiții pentru brevilocvență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BREVILOCVENȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.

BREVILOCVENȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.

brevilocvență sf [At: LM / V: (iuz) ~cență / Pl: ~țe / E: it breviloquenza] (Liv) Scurtime în expunere.

brevilocvență s.f. Însușirea de a fi laconic, brevilocvent. • /<it. breviloquenza.

BREVILOCVENȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevus – scurt, eloquentia – elocvență].

BREVILOCVENȚĂ s. f. vorbire concisă; brahilogie. (< it. breviloquenza)

brevilocență sf vz brevilocvență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brevilocvență (livr.) s. f., g.-d. art. brevilocvenței

brevilocvență (livr.) s. f., g.-d. art. brevilocvenței

brevilocvență s. f., g.-d. art. brevilocvenței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BREVILOCVENȚĂ s. f. (cf. fr. bréviloquence, germ. Breviloquenz, lat. brevis eloquentia): vorbire scurtă, concisă, concentrată.

Intrare: brevilocvență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brevilocvență
  • brevilocvența
plural
genitiv-dativ singular
  • brevilocvențe
  • brevilocvenței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brevilocență
  • brevilocența
plural
genitiv-dativ singular
  • brevilocențe
  • brevilocenței
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brevilocvențăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.