BOSCĂRIE, boscării, s. f. (Mai ales în Mold.) 1. Scamatorie. [Farsa] ar avea marele merit de a pune pe scenă toate boscăriile care se practică în politica partidelor [burgheze] de guvernămînt. COCEA, P. 20. Înjghebase cu fetele jocuri «de societate», pe care le vrîsta... cu cîte-o boscărie cu o batistă, cu un gologan. HOGAȘ, M. N. 48. 2. Înșelătorie, pungășie. Nu se poate crede în nebuniile tălmacilor; ei înșală lumea, ca să cîștige bani... Acestea sînt boscării. CONTEMPORANUL, II 325. De-ai umbla întreaga Lume... N-ai găsi chiar într-o mie Așa tîrg vestit să fie Pentru boscărie. ALECSANDRI, T. I 117.