18 definiții pentru bortă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bórtă2 sf vz bartă

bórtă1 sf [At: CANTEMIR, 1.1. I / Pl: ~te / E: ucr борт] (Mol; Buc) 1 Scorbură. 2 Firidă. 3 Groapă. 4 Vizuină. 5 Trunchi de arbore scorburos.

BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) 1. Scobitură, adâncitură într-un corp, într-un material sau în pământ; gaură, groapă. 2. Scorbură. 3. Vizuină. – Din ucr. bort.

BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) Gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort.

BÓRTĂ, borte, s. f. (Mai ales în Mold. și Transilv.) Gaură. Vorba aceea: nu intră șoarecul în bortă, și-și mai leagă tigva de coadă! CARAGIALE, O. VII 183. Unii tăiau gheața cu cazmale, alții aruncau cu uncrop pe la țîțînele ușii și în borta cheii CREANGĂ, P. 256. Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat borta-n părete și nevasta – o icoană. EMINESCU, N. 43. ◊ (În basme) Borta vîntului = gaură imaginară prin care se crede că suflă vîntul. ◊ Expr. A umbla după borta vîntului = a umbla zadarnic. Un om căruia îi place să umble toată viața mai rău ca Tîndală,nu după borta vîntului, dar după capul stăpînilor. GALAN, Z. R. 68. ♦ Scorbură (în trunchiul unui copac). 2. Groapă. Prin bortele șoselei de pe ulița Romanului sîntem în risc să ne prăpădim. NEGRUZZI, S. I 193. – Pl. și: borți (SBIERA, P. 225).

BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) Gaură. ♦ Scorbură. ♦ Groapă. ♦ Vizuină. – Ucr. bort.

BÓRTĂ ~e f. pop. Spărtură sau scobitură (într-un corp sau într-un material) naturală sau făcută special; gaură. /<ucr. bort

BORTĂ s. f. (Mold.) Gaură, adîncitură (într-un arbore sau într-o stîncă); scorbură. Rădăcina ierbii și apa din borta copaciului. CD 1698, 17r. Eu odată, pre malul mării, în borta unii stînci lăcuind. CANTEMIR, IST.; cf. CD 1770, 19v. Etimologie: ucr. bort, borta. Vezi și bortiță. substantiv feminin

bortă f. Mold. gaură: borta cheii. [Sensul primitiv e gaură sau scorbură de copaciu (cf. lemn bortos) = rus. BORTĬ, arbore găunos].

bórtă f. pl. e (rut. bortĭ, bort, scorbură, stup sălbatic stabilit într’o scorbură, borta, brad scorburos. Cp. cu burtă față de burduf. Cp. și cu vgr. bóthros, groapă, puț). Est. Gaură, groapă. Gaură (spărtură): bortă în scîndură. Scorbură, bortură. Fig. Casă foarte proastă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bórtă (reg.) s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórte

bórtă s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÓRTĂ s. v. adâncitură, cavitate, deschidere, deschizătură, gaură, groapă, orificiu, scobitură, scorbură.

bortă s. v. ADÎNCITURĂ. CAVITATE. DESCHIDERE. DESCHIZĂTURĂ. GAURĂ. GROAPĂ. ORIFICIU. SCOBITURĂ. SCORBURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bórtă (bórte), s. f. – Gaură, scobitură, groapă. Germ. Borte (Mîndrescu 30; Borcea 179; Gáldi, Dict., 191). Rut. bort(a), drept etimon al rom., derivă de la el pe care DAR îl indică (Candrea, Elemente, 404). Și pl. borți este posibil. – Der. borti, (var. borteli, bortili), vb. (a găuri); bortos, adj. (săpat, golit). Cf. burtucă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bórtă, borte, s.f. – 1. Gaură, scobitură, groapă. 2. Trunchi de copac scobit în interior (Dăncuș, 1986). 3. Lemn găunos, văgăună: „Leuștean fiert în apa stătută, luată din borta vreunui lemn din pădure” (A. Radu, 1941: 13). – Din germ. Borte „bordură, tresă, găitan” (Mândrescu, Borcea, Galdi, cf. DER); din ucr. bort (DA, DER); cuvânt autohton (Hasdeu); corespondență fonetică întâmplătoare cu alb. (Philippide). Cuv. rom. > ucr. bort(a) (Candrea).

bórtă, -e, s.f. – 1. Gaură, scobitură, groapă. 2. Trunchi de copac scobit în interior (Dăncuș 1986). 3. Lemn găunos, văgăună (A. Radu 1941: 13): „Leuștean fiert în apa stătută, luată din borta vreunui lemn din pădure” (A. Radu 1941: 13). – Din germ. Borte „bordură, tresă, găitan” (Borcea, Galdi); Din ucr. bort (DA, DER); Rom. bortă > ucr. bort(a) (Candrea).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bortă, borte s. f. închisoare.

Intrare: bortă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortă
  • borta
plural
  • borte
  • bortele
genitiv-dativ singular
  • borte
  • bortei
plural
  • borte
  • bortelor
vocativ singular
plural