17 definiții pentru borî


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

borî́1 vit(a) [At: CUV. D. BĂTR. II, 289 / V: (înv) bori / Pzi: ~răsc / E: nct] 1-2 (Pop; nrc) A vomita. 3-4 (D. șerpi) A scuipa. 5-6 (Pop; vig) A ejacula. 7-8 (Îe) A(-și) – sufletul (sau aburul) A muri.

borî́2 vt [At: DA / Pzi: ~răsc / E: bor] (Reg) A-și ridica marginile pălăriei.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

BORÎ́, borăsc, vb. IV. Intranz. (Popular) A vomita.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita.

A BORÎ́ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.

borî v. a da afară din stomac, a vărsa (din gură). [Origină necunoscută].

borắsc, a -î́ v. tr. și intr. (cp. cu voresc 1). Triv. Vărs din stomah.

vărs, a v. tr. (lat. versare, frecŭentativu luĭ vértere, versum, a întoarce, rut. versare, pv. versar, fr. verser. Vărs, verșĭ, varsă; să verse. V. vĭers). Împrăștiĭ răsturnînd vasu din nebăgare de samă: a vărsa vinu pe fața de masă, a vărsa paharu. Arunc (daŭ în colo) apa dintr’un vas orĭ făina (grăunțele ș. a.) dintr’un sac, torn, deșert: a vărsa ligheanu în găleată. Depun: a vărsa baniĭ la casierie. Cheltuĭesc mult: vizitatoriĭ străinĭ varsă banĭ în Elveția. Arunc, scot: vulcanul varsă foc, cenușă și lavă; tunurile varsă moarte. Daŭ afară pe gură (vomitez) mîncarea pe care stomahu n’o primește de greață orĭ de boală (trivial borăsc): bolnava a vărsat laptele. A-țĭ veni să-țĭ verșĭ mațele, a simți mare greață. Fig. Revărs, răspîndesc: a vărsa binefacerĭ, lumină, pace. Descarc: a-țĭ vărsa mînia pe cineva. V. refl. Curg în, mă scurg în: Siretu se varsă în Dunăre. Năvălesc în mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealurĭ. A vărsa sînge, 1. a ucide, 2. a tuși violent scoțînd flegmă cu sînge.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. borá; conj. prez. 3 sg. și pl. boráscă

borăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rîre inf. s., -rît prt., -rîtor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.

borî vb. v. DEBORDA. VĂRSA. VOMA. VOMITA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

borî (borắsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepția sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țig. Der. borală, s. f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s. f. (vomitat).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

borî, borăsc, vb. tranz. – (reg.) A vomita, a vărsa. – Et. nec. (Șăineanu, MDA); lat. *abhorrire, de la abhorrescere „a urî” (DER).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

borî, borăsc v. t. v. i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunța.

Intrare: borî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borî
  • borâre
  • borât
  • borâtu‑
  • borând
  • borându‑
singular plural
  • borăște
  • boraște
  • borâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • borăsc
(să)
  • borăsc
  • boram
  • borâi
  • borâsem
a II-a (tu)
  • borăști
(să)
  • borăști
  • borai
  • borâși
  • borâseși
a III-a (el, ea)
  • borăște
  • boraște
(să)
  • borască
  • bora
  • borî
  • borâse
plural I (noi)
  • borâm
(să)
  • borâm
  • boram
  • borârăm
  • borâserăm
  • borâsem
a II-a (voi)
  • borâți
(să)
  • borâți
  • borați
  • borârăți
  • borâserăți
  • borâseți
a III-a (ei, ele)
  • borăsc
(să)
  • borască
  • borau
  • borâ
  • borâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

borî

etimologie: