15 definiții pentru bombăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bombăni [At: LB / V: ~boni, bum~ / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi (Înv; d. albine) A bâzâi. 2 vi A vorbi singur, încet și greu inteligibil (cu nemulțumire) Cf murmura, mormăi, bolborosi, (pop) cârâi. 3 vt (D. copiii mici) A scoate sunete nearticulate. 4 vt A-și arăta nemulțumirea prin vorbe spuse pentru sine.

BOMBĂNÍ, bómbăn, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, printre buze, încet și uneori nedeslușit (mai ales spre a-și arăta nemulțumirea). V. murmura, mormăi, bolborosi. Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. 1177. Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorită lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bodogănind mereu. V. a bate la cap. Ajunge! M-ai bombănit destul. 2. Tranz. (Despre copiii mici care nu știu încă să vorbească) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu minuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42. – Prez. ind. pers. 3 sg. și bombăne (STANCU, D. 48). – Variantă: bomboní (ISPIRESCU, L. 325, PĂSCULESCU, L. P. 35) vb. IV.

BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit. ♦ Tranz. A certa, a sâcâi pe cineva. 2. Tranz. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gânguri. – Onomatopee.

A BOMBĂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bodogăni; a boscorodi. 2) (despre copii mici) A vorbi nearticulat. 2. tranz. (persoane) A deranja, manifestându-și nemulțumirea prin vorbe spuse încet și confuz. /Onomat.

bombănì v. 1. a scoate un glas surd ca muștele sau albinele; 2. a mormăi: tot bombănia din gură. [Onomatopee].

bombănésc și (rar) bombăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu lat. bombus, vgr. bómbos, bîzîĭală, huruĭală; ung. bömbölni, a bombăni ș.a. V. bumbac și cĭondănesc). Vest. Murmur, mormăi, bodogănesc, vorbesc încurcat și încet de necaz orĭ din altă pricină. V. tr. Nu mă bombăni! – În est bondănesc și dondănesc (rudă cu ung. dongani, döngeni ș.a.); pleca dondănind singur (Sov. 71 și 2257 și VR. 1922, 3, 414). V. dăngănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bombăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bómbăne, imperf. 3 sg. bombăneá; conj. prez. 3 să bómbăne

bombăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bombănésc, imperf. 3 sg. bombăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bombăneáscă

bombănesc, -nește 3, -neam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOMBĂNÍ vb. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

BOMBĂNÍ vb. v. bâzâi, bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.

BOMBĂNI vb. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

bombăni vb. v. BÎZÎI. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI.

Intrare: bombăni
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bombăni
  • bombănire
  • bombănit
  • bombănitu‑
  • bombănind
  • bombănindu‑
singular plural
  • bombăne
  • bombăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombăn
(să)
  • bombăn
  • bombăneam
  • bombănii
  • bombănisem
a II-a (tu)
  • bombăni
(să)
  • bombăni
  • bombăneai
  • bombăniși
  • bombăniseși
a III-a (el, ea)
  • bombăne
(să)
  • bombăne
  • bombănea
  • bombăni
  • bombănise
plural I (noi)
  • bombănim
(să)
  • bombănim
  • bombăneam
  • bombănirăm
  • bombăniserăm
  • bombănisem
a II-a (voi)
  • bombăniți
(să)
  • bombăniți
  • bombăneați
  • bombănirăți
  • bombăniserăți
  • bombăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombăne
(să)
  • bombăne
  • bombăneau
  • bombăni
  • bombăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bombăni
  • bombănire
  • bombănit
  • bombănitu‑
  • bombănind
  • bombănindu‑
singular plural
  • bombănește
  • bombăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombănesc
(să)
  • bombănesc
  • bombăneam
  • bombănii
  • bombănisem
a II-a (tu)
  • bombănești
(să)
  • bombănești
  • bombăneai
  • bombăniși
  • bombăniseși
a III-a (el, ea)
  • bombănește
(să)
  • bombănească
  • bombănea
  • bombăni
  • bombănise
plural I (noi)
  • bombănim
(să)
  • bombănim
  • bombăneam
  • bombănirăm
  • bombăniserăm
  • bombănisem
a II-a (voi)
  • bombăniți
(să)
  • bombăniți
  • bombăneați
  • bombănirăți
  • bombăniserăți
  • bombăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombănesc
(să)
  • bombănească
  • bombăneau
  • bombăni
  • bombăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)