12 definiții pentru boldei


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boldéi [At: TEODORESCU, P. P. 419 / Pl: ? / E: bold1 + -ei] 1 sm Câine ciobănesc Cf cotei. 3 a (D. câini) Mic.

BOLDÉI, boldei, s. m. (Pop.) Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Bold + suf. -ei.

BOLDÉI, boldei, s. m. Câine de talie mică, cu picioare scurte. – Bold + suf. -ei.

BOLDÉI, boldei, s. m. Baset. Cînd s-a întors în bătătură, boldeiul cu coada încîrligată i-a lins mîna. SADOVEANU, N. P. 375. Și cu el purta. Boldei Și dulăi, Șoimei Ș-ogărei. TEODORESCU, P. P. 429.

BOLDÉI, boldei, s. m. Câine de talie mică; cu picioare scurte. – Din bold + suf. -ei.

BOLDÉI ~ m. 1) Specie de câini de vânătoare cu corpul lung și cu picioarele scurte, folosit pentru a scoate vulpile sau bursucii din vizuină; baset. 2) Câine din această specie. [Sil. bol-dei] /bold + suf. ~ei

boldéĭ m., pl. tot așa (d. bold). Sud. Coteĭ, cățel. Un fel de cîne patic (negru cu galben) care se bagă pin vizuinĭ („îmboldește” vînatu să ĭasă). – În Tel. holdeĭ. – Fem. -eĭcă, pl. e.

boldeiu m. câine de vânat cu picioarele scurte: leagă-ți boldeii! ISP. [Lit. câine care boldește sau împunge vânatul].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boldéi(pop.) s. m., pl. boldéi, art. boldéii

boldéi s. m., pl. boldéi, art. boldéii


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boldéi (boldéi), s. m. – Cîine de talie mică, de vînătoare. Probabil engl. bulldog, alterat în pronunțarea pop. Este cuvînt intrat în limbă în sec. XIX, ca termen de vînătoare, și se aplică numai cîinilor de rasă străină. DAR și Scriban îl derivă de la bold; nu reușim însă să ne explicăm legătura semantică între cele două cuvinte. Totuși, această apropiere spontană poate explica schimbarea pronunțării. – Der. bold(e)ică, s. f. (cățea de vînătoare). Dacă etimonul pe care îl propunem este corect, boldei, este dublet al lui buldog, s. m. (mops, cîine de pradă), din engl., prin intermediul fr. bouledogue.

Intrare: boldei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boldei
  • boldeiul
  • boldeiu‑
plural
  • boldei
  • boldeii
genitiv-dativ singular
  • boldei
  • boldeiului
plural
  • boldei
  • boldeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boldei

  • 1. popular Câine de talie mică, cu picioarele scurte.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: baset 2 exemple
    exemple
    • Cînd s-a întors în bătătură, boldeiul cu coada încîrligată i-a lins mîna. SADOVEANU, N. P. 375.
      surse: DLRLC
    • Și cu el purta. Boldei Și dulăi, Șoimei Ș-ogărei. TEODORESCU, P. P. 429.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bold + sufix -ei.
    surse: DEX '09