BOIA, boiele, s. f. 1. (Mold.) Vopsea. Boia pentru sculuri de lînă. ▭ Ți-ar mai trebui încă o carte, ca s-o mîzgîlești și pe asta cu boielile tale... îl mustră cu blîndețe bădia Zaharia. C. PETRESCU, R. DR. 14. Negustor de băcan, iruri, ghileală... boia de păr, chiclazuri. CREANGĂ, P. 112. ♦ (Peiorativ) Suliman, dres, fard. Fetele... cu flori în coc, văpsite pe față cu pudră și-înroșite cu boia. DUNĂREANU, CH. 155. 2. (Uneori determinat prin «de ardei») Ardei roșu, uscat și pisat mărunt, întrebuințat ca condiment. Vi s-au adus, pe talere de lemn, mititei, cu o solniță în care este sare și boia roșie. PAS, Z. I 20.