BOBOTAIE, bobotăi, s. f. Flacără mare; vîlvătaie, vîlvoare. Pe dealul Tăurenilor se vedea bobotaia focurilor de la tîrlă. DAN, U. 52. Cu atita am noroc Că nu stau de fel în loc, Că m-aș aprinde de tot Ș-aș arde cu bobotaie, Ca și-o giradă de paie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 339.